Spre Sikkim

Avand in vedere ca epuizasem obiectivele turistice in Darjeeling mi-am zis ca n-ar fi rau sa dorm ca un purcelus, asa ca m-am trezit pe la 11, si m-am plimbat agale spre Kunga, unde mi-am luat micul dejun, omleta cu branza si o superdelicioasa clatita cu banane. Mmmm!

Siesta mi-am facut-o plimbandu-ma pana la Darjeeling Gorkha Hill Council, un fel de birou turistic, de unde am aflat ca se elibereaza permise pentru Sikkim la granita, insa nu erau siguri daca si duminica era posibil.

M-am hotarat sa risc. Am revenit la hotel si l-am rugat pe Mr. Lawang sa imi faca rezervare la un jeep. Inainte de plecare a fost extrem de amabil. M-a sfatuit sa iau avionul pana la Kathmandu (in Nepal) deoarece cu autobuzul, din Gangtok, se fac peste 20 de ore. Mi-a dat adresa unei agentii de turism si mi-a spus ca daca spun ca vin din partea lui imi vor da un pret foarte bun. Mi-a mai spus ce trebuie neaparat sa vad in Sikkim si mi-a dat adresa unui hotel in Gangtok, al nepotului sau, Tenzing Pulger. A insistat sa ii scriu pe e-mail cum mi-a placut in Sikkim.

Mi-am luat la revedere de la Lawang si de la vecinele mele si am plecat spre statia de jeepuri. In drum m-am intalnit cu familia din Philadelphia, care mi-au multumit ca le-am recomandat restaurantul Kunga. Povesteau ca au lasat un bacsis gras, 100 de rupii, si chelnerul a alergat dupa ei, insistand sa le dea inapoi cel putin jumatate.

Calatoria spre Gangtok a durat 5 ore. Surprinzator, a fost foarte placuta, in ciuda faptului ca eram singurul strain dintre cele 14 sardele inghesuite in jeep. Nu stiu de ce, poate senzatia ca trebuie sa traiesc si sa simt la maxim aceste sapte saptamani. Poate ca muzica indiana si copilul sikkimez din fata mea care canta si el refrenurile. Poate ca peisajul cu raul Teesta jos si versantii abrupti acoperiti de jungla, poate ca maimutele care se puricau si se bateau pe marginea drumului. Sau poate zecile de placute galbene de pe marginea drumului cu povete de genul „This is not rally, enjoy the valley” sau „If you are married, divorce speed”. Poate ca faptul ca am avut curajul sa mananc intr-un sat mizer pe drum si ca mancarea, servita in farfurii facute din frunze, a fost mai mult decat delicioasa. Cred ca toate aceste mici detalii, probabil plictisitoare pentru cei ce le vor citi, valoreaza cel mai mult si fac deliciul unei asemenea calatorii.

In final, mi-am luat permisul la Rangpo, am ajuns in Gangtok la Mingtokling Guest House (a trebuit sa urc cativa kilometri un deal abrupt cu rucsacul in spate pana sa il gasesc). Am incheiat seara cu un dus fierbinte, o cina sikkimeza in camera si uitat la televizor pe MTV India. Ocazie cu care am vazut si eu indience beton.