Habarnam pleacă �n vacanţă
Băsescu a ieşit preşedinte iar eu (de bucurie) am plecat hai-hui �n vacanţă pentru şapte săptăm�ni: Rusia, India şi Nepal.
Mi-am făcut bagajul �n ultimul minut, duminică noaptea la 23:30. La 3:00 m-am trezit, am făcut rapid ultimul duş pe teritoriul Rom�niei şi am plecat spre Bucureşti. �ncă nu ştiu ce am uitat acasă.
Am decolat spre Moscova la 16:00, luni, 13 decembrie. Avionul, un Tupolev TU154-M, arăta fantastic de similar cu maşinăriile din emisiunea de pe Discovery (am uitat cum se cheamă) făcute din piese colectate din cimitire de maşini. Scaunele sunt �nghesuite, stai cu genunchii la gură, stewardesele sunt nişte sictirite, habar n-au de engleză, şi se aude din c�nd �n c�nd un zgomot de parcă ar deschide cineva unul dintre hublourile de la avion.
La 19:30 am ajuns deasupra aeroportului Sheremetyevo in Moscova. Luminile oraşului colorau foarte interesant plafonul de nori, aşa că am profitat să fac primele poze, bine�nţeles că de tolomac ce sunt am facut prima cu blitz.
După aterizare şi formalităţi am părăsit aeroportul, �ncerc�nd şi reuşind să evit zecile de taximetrişti extrem de amabili şi doritori de mă ajuta, �nsă cu feţe indubitabile de rakeţi. L-am sunat de pe mobil pe Sergey, designer şi singura persoană pe care o ştiam �n Moscova. M-a avertizat că taxiul din Sheremetyevo p�nă �n centrul Moscovei mă va costa $80 dacă �l iau din faţa aeroportului, şi $40 dacă ies din aeroport. Nereuşind să găsesc vreun birou de informaţii turistice �n aeroport, am decis să plec spre centru, unde voi avea probabil mai multe şanse. Am evitat taximetriştii şi m-am aventurat să iau un maxi taxi p�nă la metrou, cu doar 25 de ruble (adică mai puţin de un dolar). La metrou, un nene care semăna fantastic de tare cu Horia Moculescu, m-a băgat pe cardul lui, aşa că am economisit o avere p�nă �n centru.
Am ieşit la suprafaţă �n Okhotny Ryad, chiar �n spatele Kremlinului. N-am apucat �nsă bine să contemplu peisajul că mi-au �ngheţat urechile şi tot ce era �ntre ele, neizolate de lipsa celor cel puţin 10 grade Celsius sub zero şi de v�ntul care batea sălbatic. �n concluzie, mi-a trecut orice iniţiativă de a admira Piaţa Roşie şi alte de-astea şi am �nceput disperat să �mi caut un adăpost, preferabil un hotel care să nu �mi consume tot bugetul de vacanţă.
Au urmat o serie de telefoane care m-au lămurit că n-am ÅŸanse să găsesc ceva rezonabil, după 3 ore de umblat prin crivăţ (singura persoană din Moscova fără ÅŸubă ÅŸi căciulă de blană cu urechi) ÅŸi o pauză �ntr-o cafenea pentru a-mi decongela spiritul de orientare turistică. Aici am băut cel mai bun ÅŸi mai aromat (ÅŸi cel mai fierbinte) ceai de iasomie dintre toate c�te am băut p�nă atunci (adică 3-4). �ncălzit ÅŸi cu forÅ£e noi, am plecat din nou �n căutarea unui hotel. Un nenea miliÅ£ianul, după ce am purtat o conversaÅ£ie din care nu ÅŸtiu ce a �nÅ£eles, că eu am �nÅ£eles doar “Kakaia otel?”, m-a direcÅ£ionat către hotelul Rossija din PiaÅ£a RoÅŸie. După ce i-am mulÅ£umit ÅŸi m-am făcut bou ÅŸi idiot ÅŸi toate celelalte, am plecat cu speranţă spre hotel.
Am ajuns �n Piaţa Roşie după �ncă jumătate de oră prin gerul moscovit, şi am intrat cu ultimele g�nduri calde �n hotel, unde madamele de la recepţie m-au ţinut �n suspans �ncă jumătate de oră. URAAAA! Aveau cameră, deşi nu single, ci dublă, şi la un preţ care ar fi fost revoltător dacă temperatura de afară ar fi depăşit 0 grade Celsius. Aşa că m-am consolat cu g�ndul că o să economisesc banii de transport �n Moscova a doua zi.
�nsă aventurile primei zile nu se termină aici. Am uitat să vă zic că Hotel Rossija este cel mai mare hotel din Europa, doar puţin mai mic dec�t Casa Poporului din Bucureşti. Aşa că mi-a mai luat cel puţin 10 minute de mers prin hotel cu bagajele �n spinare p�nă la camera 6313.
După c�teva minute de relaxare, mi-am zis că ar fi păcat să ratez priveliştea Pieţei Roşii noaptea, �n lumina reflectoarelor, aşa că m-am blindat cu aproape toate hainele din bagaj, am luat aparatul şi trepiedul şi m-am aventurat afară.
După c�teva poze cu biserica Sf. Vasili Blajinul ÅŸi turnurile de la Kremlin, am pornit spre hotel, alungat de gerul care �mi lipise degetele de trepied, dar ÅŸi de niÅŸte miliÅ£ieni care probabil m-au confundat cu un imperialist american cu intenÅ£ii necurate (sau le-a fost milă să mă vadă �ndur�nd frigul–n-o să ÅŸtiu niciodată care e varianta corectă, av�nd �n vedere că stiu doar 2-3 cuvinte �n rusă).
