Dus cu sorcova

M-am trezit ca si cum ar fi fost o zi oarecare. Fara mahmureala sau gramada de vase de spalat inerente unei petreceri de revelion. Cand am iesit sa iau micul dejun, adica pe la 8, baracile si tarabele din Yuksom ridicau si ele obloanele iar pe ulita principala deja trecea lume, fiecare in treaba lui. Cu alte cuvinte, dupa capul meu, daca n-au chefuit de revelion, de ce ar face-o de Sf. Vasile?

Ma asteptam ca macar Navin sa fie mahmur dupa o petrecere cu prietenii. Insa a aparut foarte fresh din camera lui, oarecum dezamagit de faptul ca petrecerea dusese lipsa de bautura si se terminase pe la 10 seara.

Pentru ca ne intorsesem cu o zi mai devreme de pe munte, si pentru ca tot timpul drumului dintre Gangtok si Yuksom, in prima zi, il batusem la cap sa imi arate un Lepcha (de parca ar fi fost spiridusi), Navin mi-a promis ca mergem sa vedem un sat Lepcha cu locuitori imbracati in haine traditionale.

Am plecat pe jos, pe drumul spre Pelling. I-am „cules” si pe Puran si Sambu, care se oferisera sa ne insoteasca. Puran se tunsese, se imbracase mai chic si isi trasese si niste ochelari de soare de arata ca si cum s-ar fi pregatit de MTV India. Sambu era mai serios, cum ar fi fost orice om la casa lui (apropo, daca am uitat sa mentionez, Sambu, la cei 20 de ani pe care ii are e deja insurat).

Am trecut pe langa un grup de copii nepalezi foarte absorbiti de un joc asemanator cu biliardul, „cramboard”. Spre deosebire de biliard, acesta se joaca pe o tabla mai mica, cu jetoane in loc de bile, care se lovesc cu degetul. Puran s-a bagat si el in joc, iar dupa doua minute m-a invitat si pe mine sa incerc. Ocazie cu care mi-am dat seama ca lipsa mea de talent la biliard este molipsitoare si pentru orice joc asemanator.

Cramboard

Cramboard

Intr-un final, dupa 3km, pe un drum presarat cu camioane impodobite si nepalezi care spargeau piatra, am ajuns in dreptul satucului Lepcha. Sau mai bine zis in dreptul muntelui in varful caruia se gasea satucul. Bombanind ca nici aici nu scapasem de urcat pante abrupte, am inceput sa escaladam panta. Poteca (daca pot sa o numesc asa) era mai degraba o insiruire de pietre si de zone in care nu crestea iarba, atat de ingusta incat trebuia sa mergem ca manechinele, cu un picior inaintea celuilalt.

Camion

Femeie nepaleza la spart piatra

La prima coliba la care am ajuns, strajuita de un bananier, era un batran Lepcha cu (probabil) nepotul sau. Lepcha au trasaturi foarte asemanatoare cu japonezii, si sunt mai mici de statura. Cat despre portul traditional, nu cred ca pot sa numesc asa fesul colorat, camasa de un galben botit si puloverul bleumarin vechi pe care scria „Govt School Sikkim”.

Batran Lepcha

Navin, intrand in vorba cu el, a aflat ca s-ar putea sa avem mai multe sanse la casele de mai sus. Am mai urcat zece minute ca niste capre negre, ocazie cu care am inteles de ce Lepcha traiesc izolati in sate in varful muntelui–si-ar rupe gatul daca ar umbla prea des pe potecile lor.

Am ajuns la o noua coliba, unde era o familie mai numeroasa: o fetita de 2 ani la care ii curgea nasul mai ceva ca mie, parintii ei, bunicii si un unchi. Bineinteles nici gand de haine traditionale, acestea fiind inlocuite de chestii mai comode si mai la moda, procurate din bazar. Avand in vedere ca o gramada de oratanii (inclusiv un purcel negricios) misunau prin curte, Navin s-a oferit sa cumpere o gaina, pe care maestrul Sambu sa o transforme miraculos intr-o cina specific nepaleza, la intoarcerea din mica noastra excursie.

Gaina Lepcha

In timp ce batranul alerga dupa gaina, batrana ne-a invitat inauntru si ne-a servit cu tongba, o bautura fermentata din cereale (la noi le zice sorg, la englezi millet). Mai concret, niste vase din bambus, in care erau bobite fermentate de sorg, peste care se turna apa fierbinte si se sorbea printr-un tub subtire, tot din bambus. Spre surprinderea mea si in ciuda retinerilor initiale, tongba avea gust bun. Si pentru ca mi se parea ca n-are cine stie ce alcool, si pentru ca mosul avea dificultati cu prinderea gainii, am tot sorbit din vasul de bambus pana cand am inceput sa fiu un pic cam vesel si sa vorbesc cam mult.

Tongba

Tongba

Am plecat la timp, pentru ca daca mai stateam pe langa tongba ma ameteam de-a binelea. Am coborat printre alte case Lepcha si am incercat sa gasim macar un localnic in haine traditionale… slabe sanse.

Batran Lepcha

Inainte de a cobora, am oprit la batranul de la prima casa din sat, care ne-a invitat la un ceai. Ceai Lepcha, care e la mijloc intre cel indian si cel tibetan: ceai, lapte si sare. Fara unt. Navin a mai sporovait un sfert de ora cu el, timp in care langa ceai a aparut si un ou fiert. Numai bun sa-mi insele foamea si sa neutralizeze „efectul tongba”.

Lepcha

Cu gaina cumparata bombanind intr-o sacosa, am parasit satucul Lepcha. Ne indreptam spre casa lui Sambu, unde gaina urma sa se reincarneze sub forma unei delicioase fripturi in stil nepalez.

Obositi si flamanzi, am facut autostopul pana cand un jeep ne-a cules. N-am crezut ca o sa imi placa sa aud muzica indiana data la maxim cu soferul lalaind in falset, insa s-a intamplat. Suna bine, era o formatie din Darjeeling, Mantra, care suna de parca s-ar fi apucat Compact sa cante in Hindi.

Navin, Sambu si Puran au coborat acasa la Sambu, iar eu am continuat calatoria cu jeepul pana la vechiul palat al Chogyalilor din Yuksom, la 2km departare. Din pacate nu ramasese nimic din el, insa macar peisajul, Yuksomul dominat de varfurile Kabru, merita urcusul.

Vedere de la Vechiul Palat

Vedere de la Vechiul Palat

Vedere de la Vechiul Palat

Am coborat si am ajuns la timp pentru a savura „nepali kukura” (gaina nepaleza) cu orez si legume, in bucataria inghesuita a lui Sambu. Am refuzat o cana de chang (tongba fitrata, fermentata din boabe de sorg si din popcorn), si m-am racorit cu apa rece de la un izvor din apropiere.

In bucatarie la Sambu

Se zice ca asa cum iti merge in prima zi a anului iti va merge tot anul. Nu pot decat sa ma bucur, pentru ca 1 ianuarie 2005 a fost o zi extraordinara, cu cramboard, tongba si rock indian, gaina picanta si echipa mea nepaleza, extrem de calda si prietenoasa.