Prin Brighton
Programul de conferinţă a continuat ca în celelalte zile, cu mici dejunuri englezeşti (adică la care poţi să mănânci orice îţi tună), cu discuţii despre diversitate culturală cu Antonio Rudd din Bahamas şi cu pauze de cafea şi prăjituri. De terminat, s-a terminat mai repede şi am plecat spre Brighton cu toată lumea, unde urma să vedem un concert de muzică simfonică.
Bineînţeles, am chiulit şi am hoinărit timp de câteva ore prin oraş. E fascinant să vezi cum la 9 seara parcă toată lumea e ieşită în pub-uri, restaurante, cu trupe de jazz sau blues, deşi e doar joi. În contrast, the Pavilion (un palat în stil Indian) în buricul târgului pare un Disneyland grotesc, iar în apropiere, Brighton Pier, un ponton şi în acelaşi timp parc de distracţii e pustiu şi cu o atmosferă de Stephen King–te aştepţi ca de după un colţ să îţi sară în faţă un clown malefic.
