Well designed!

Nu stiu de ce, dar ma astept ca in fiecare an 17 decembrie sa fie o zi speciala, in care sa se intample ceva iesit din comun. Acelasi a fost „feelingul” si azi dimineata.

Am parasit Hotel d’Honneur dis-de-dimineata (oricum eram singurii turisti pe care i-am vazut in Safi). Dupa cativa pasi, o cafenea proaspat deschisa ne-a convins ca trebuie sa luam micul dejun–ceai marocan (ceai verde + menta) si pain-au-chocolat. Care erau mai degraba pains-sans-chocolat, desi Cristi a gasit niste urme preistorice dintr-o chestie maro in coltul uneia.

De aici, la autogara (la gara rutiera, cum se zice aici). Un harb de autobuz ne-a dus catre urmatoarea destinatie, Essaouira, pe un drum la fel de plictisitor ca si cel din ziua anterioara.

Essaouira
Essaouira
Insula Mogador

Essaouira e una dintre destinatiile turistice preferate de pe coasta Atlanticului. Cunoscuta drept Mogador pe vremea portughezilor, cetatea a fost reconstruita pe la 1700-si-ceva, iar sultanul a fost atat de incantat de rezultatul muncii arhitectului, incat l-a redenumit „Essaouira”, ceea ce s-ar traduce ca well-designed (nu-mi vine in minte varianta romaneasca). Intr-adevar, cetatea e superba, cu o atmosfera de ev mediu, ceea ce justifica preferinta lui Orson Welles de a filma aici mare parte din Othello (cu 4 Desdemone, dintre care una fosta sa logodnica, care a „fugit” cu unul din echipa de filmare). Mai recent, Ridley Scott a filmat scene din Kingdom of Heaven tot pe aici.

Skala din Essaouira

Din autobuz am ajuns rapid in medina (cetate) si am ratacit ceva timp cautand hotelul si evitand localnicii care ne ofereau cazare mai ceva ca la Mamaia. Ne-am aruncat rucsacele in camera si am plecat in port, sa ne imbibam din nou hainele in miros de peste proaspat si sa urmarim targuielile pentru scrumbii, calamari, crabi, rechini si alte chestii pe care le vezi de obicei pe Animal Planet.

In port
In port
In port

Dupa asa o scena ni s-a facut pofta, asa ca pranzul a constat tot in peste si, desi am incercat sa-l conving pe Cristi ca nu e o decizie tocmai inteleapta, crab. Cand l-am ales, mare cat o minge de fotbal, crabul a simtit ca i se apropie sfarsitul, a inceput sa se agite de parca facea aerobica si sunt convins ca ar fi zis si ceva de implinit trei dorinte daca il scapam de tigaie. Din nefericire, problemele de comunicare l-au adus curand in farfurie, facut bucatele si mirosind apetisant. Oricum, mai mult a fost miros in el, decat carne, asa ca degeaba am supt clestii si picioarele–mult zgomot pentru (aproape) nimic, vorba lui Shakespeare.

Restul dupa amiezii l-am petrecut plimbandu-ne prin labirintul de stradute din medina, asaltati de tot felul de comercianti care incercau sa ne vanda de la bijuterii de argint si hasis pana la tobe din piele de capra si CD-uri cu muzica tuarega. Imi aduce aminte de India, cu diferenta ca marocanii sunt ceva mai pasnici. Chiar am cantat cateva minute la djembem (toba din piele de capra) impreuna cu doi dintre ei, pe care a trebuit apoi, din politete, sa-i las sa incerce sa ne vanda ceva.

Pe strazi in Essaouira

Cred ca de cateva secole e foarte la moda sa urmaresti apusul de pe Skala de la Ville, esplanada din fata hotelului nostru, sau Skala du Port. Intr-adevar, privelistea e unica, sa vezi soarele ducandu-se sa faca nani in Atlantic, in spatele fortului de pe mica insula Mogador, locuita in prezent de o gasca mare de pescarusi guralivi.

Apusul in Essaouira
Apusul in Essaouira
Apusul in Essaouira

Seara s-a incheiat cu o cina in stil marocan, cu kouskous, tajina si ceai traditional, si cu o incercare timida de a vizita plaja imensa aflata la sud de port. Lenea si-a zis cuvantul, asa ca ne-am indreptat spre hotel, pe un traseu aleatoriu prin labirintul de stradute si galerii.

Bazarul din Essaouira
Souq-ul (bazarul) din Essaouira

Bazarul din Essaouira
Stradute in medina, noaptea

Plaja noaptea
Plaja (tot noaptea)

Dupa un dus relativ cald si o trecere in revista a zilei de azi, ma intreb daca mi s-a intamplat acel lucru extraordinar. Poate ca nu, pentru ca n-am salvat crabul fermecat de la moarte. Sau poate ca da–senzatia de ev mediu pe care mi-a dat-o medina, ori superbul apus de soare… Hmm, cred ca mai bine las intrebarile stupide si adorm. Pa!

Apusul in Essaouira