Curmale la Zagora

Soarele a rasarit la 7:15, un motiv suficient de bun sa-mi trag peste ochi gluga de la sacul de dormit si sa ma intorc pe partea cealalta.

Dunele dimineata

M-am trezit dupa vreo ora, cand deja incepuse sa fie prea cald. Am luat rapid micul dejun si am refuzat oferta de a calari jumatate de ora pe camila pentru o suma cu care in oricare alta parte ai fi inchiriat animalul pe o zi intreaga. „Gazdele”, daca pot sa le zic asa, s-au razbunat, punandu-ne sa platim vinul si Coca-Cola pe care le pusesera pe masa la cina din seara anterioara, bineinteles la un pret care m-a facut sa-mi dau seama ca ma aflam in fata unei versiuni modernizate a banditilor tuaregi.

Am parasit dunele si ne-am zbenguit pe banchetele LandCruiserului (fara prea multe cucuie) pana cand am dat din nou peste urme de civilizatie, la M’hamid. O pauza scurta ne-a oferit ocazia sa ne strecuram prin multimea dintr-un souq (bazar) foarte rustic si agitat.

M'hamid
M'hamid
M'hamid
In M’hamid

Souq in M'hamid
Souq in M'hamid
Souq in M'hamid
Souq-ul din M’hamid

Soseaua a continuat prin valea Draa, spre Zagora, cu un popas la Tamegroute. Atractiile locului ne-au dezamagit–Biblioteca Coranica era inchisa, elevii de la Scoala Coranica erau niste zurbagii, iar faimoasa ceramica de Tamegroute era mai degraba o gramada de strachini verzi grosolane.

Ceramica de Tamegroute
Atelier de ceramica in Tamegroute

In schimb, kasbah-ul (castelul) subteran ne-a oferit o priveliste deosebita, racoroasa si antica. Destul de ciudat sa te gandesti ca in spatele portilor inchise traiesc familii intregi.

Tamegroute
Tamegroute
Tamegroute
Kasbahul din Tamegroute

Imediat dupa pranz am ajuns si la Zagora, unde se termina excursia. Ne-am luat ramas bun de la Muhammed, care, desi foarte timid si tacut, isi facuse datoria de sofer si ghid mai mult decat acceptabil.

Dupa ce ne-am lasat bagajele la hotel, am facut un scurt tur al Zagorei, ferindu-ne de vantul care ne sufla nisipul Saharei in ochi si de vanzatorii de la magazinele de suveniruri care ar fi facut orice sa ne aduca inauntru.

Am fost insa reperati si acaparati de un pusti de 15 ani, Ionas, care s-a oferit sa ne arate tot ce vrem in Zagora. Si, pentru ca oricum nu descoperisem mare lucru de capul nostru, am acceptat sa il urmam. Am colindat mai bine de o ora les palmeraies (livezile de palmieri) de la poalele varfului Jebel Zagora, cu Ionas explicandu-ne despre curmale, morcovii si ridichile din livezi, ca unor turisti care n-au vazut niciodata o vaca si cred ca morcovii cresc direct in caserole la Metro.

Palmeraie
Palmeraie
La palmeraie si Jebel Zagora

Dupa ce a devastat un palmier mai mic, ne-a facut o demonstratie de indemanare, impletind din frunzele rupte o gazela, un magar si un omulet.

Ionas
Ionas
Ionas
Tanarul Ionas in procesul de creatie

Ionas si-a facut datoria de ghid pana la capat, aratandu-ne de unde sa cumparam cele mai bune curmale si unde sa mancam cea mai buna tajina. Am avut grija sa il rasplatim inainte sa-l cheme maica-sa acasa, desi n-a cerut nici un dirham pentru serviciile sale.

Seara s-a incheiat cu o cina impreuna cu Cristi si cu Midori la restaurantul recomandat de Ionas. Tajina a fost exceptionala, insa am mari semne de intrebare legate de bucataria marocana–daca e considerata una dintre cele mai tari din lume, cum se face ca toate restaurantele au in meniu doar supa harira, tajina si kouskous?