N-am cum sa descriu Marrakech in cateva cuvinte sau poze. Pentru ca tot farmecul e in oameni, in mirosurile de mosc, mir sau kebab de la coltul strazii, in viermuiala de pe strazile din medina si in toate interactiunile cu toate astea.
Piata Djemaa el-Fna
Dimineata a inceput bine, cu un suc de grapefruit si unul de portocale, stoarse „la botul caprei” in Djemaa el-Fna, piata centrala din medina care abia se trezea. Si, dupa un mic dejun ca soparlele pe o terasa la soare, am plecat aiurea pe stradute.
Storcatorul de portocale de la numarul 37
Am dat la un moment dat peste Palatul El-Badi, pe vremuri cel mai luxos palat al unui sultan din Africa, dar care a fost devastat sultanul urmator, pentru a-si construi palatul propriu la Meknes. Momentan, doar berzele mai locuiesc prin palat, care nu mai are nici un farmec.
Noroc de o expozitie de arta contemporana, ca altfel ruinele ar fi fost chiar plictisitoare. Afisele Times Burka Square ale lui Aziz Bekkaoui au fost preferatele mele.
Si, dupa cum va ziceam, cladirile si medina n-au nici un farmec fara tot ce se intampla in ele. Pentru ore intregi am colindat prin souq-urile din labirint, care vand tot ce-ti trece prin cap. Papuci, bijuterii, mobilier, marochinarie, si tot ce-ti mai trece prin cap.
Prin medina
Souq-urile din Marrakech
Am zabovit mai mult in souq-ul cu mirodenii, unde nu atat condimentele sunt atractia, ci aromele, parfumurile si toate ciudateniile pentru magie si potiuni, de la piele de sarpe, soparle si arici uscati, capete mumifiate de capra, picioare de pasari de prada si cameleoni vii. Cu care m-am jucat un pic, pana cand au inceput sa mi se catere in cap.
Prin souq-ul cu mirodenii
Cameleonii (aia vii)
N-a fost usor sa dau peste zona unde se aflau tabacariile, unde piei de capra, oaie, vita si camile se transforma in materia prima pentru marochinarie (nu degeaba se numeste asa)–insa nu vreti sa stiti cum miroase si ce se foloseste pentru tabacit si colorat pieile: de la urina de vaca si gainat de porumbel, la ulei de peste, grasimi de animale, creier de oaie, argila si acid sulfuric.
Tabacaria de la marginea medinei
Si, daca tot e sa va zic de chestiile ciudate, la cina am halit din nou melci si am degustat chestia de care se feresc mai toti turistii. In piata centrala, o parte din tarabele cu mancare servesc o delicatesa locala, capete de oaie fripte (mai servesc si chestii normale, de gen creier sau limba). Bineinteles ca am ajuns la concluzia ca a meritat, dupa ce mi-am lins degetele de seu!
As mai scrie si v-as mai povesti o gramada, insa sunt toropit dupa o ora de stat la hammam, cu inlaturat jegul, masaj, sapunit cu o chestie neagra ca vaselina (sapun berber, deh) si spalat pe cap cu ghassoula, un fel de argila (sampon berber, da!). Somn usor!