Cand a sunat ceasul la ora 7, visam ca sunt intr-o tabara de rebeli maoisti nepalezi, la poalele Everestului. Asa ca am dat „snooze” si m-am intors pe cealalta parte pentru a visa continuarea. Noroc de constiinta mea, care a patruns in vis sub forma unui soldat Gurkha si m-a avertizat ca trenul spre Casablanca pleaca la 8.30. Bombanind, am lasat aventurile nepaleze pentru o alta vacanta, m-am spalat, am impachetat totul si am ajuns la timp in gara. De unde se vede ca soldatii Gurkha sunt intradevar utili.
Am motait o ora pana in Casablanca, am sarit direct in trenul spre Fès intr-o mare de marocani si am petrecut tot drumul pe coridor, calare pe djembe.
Fès e considerat capitala culturala a Marocului, avand cea mai veche universitate, mancarea cea mai buna, femeile cele mai frumoase si o mandrie deosebita in faptul ca sunt provinciali. Cam cum e si pozitia Iasului fata de Bucuresti.
Am ajuns in medina, ne-am cazat la unul dintre hotelurile recomandate de Lonely Planet si imediat, adica la 4 dupa-amiaza, cutreieram labirintul de stradute. Mare lucru n-am reusit sa vedem, pentru ca a inceput ploaia, insa medina din Fès e, de departe, cea mai interesanta din tot ce am vazut pana acum in Maroc. Nu stiu daca e din cauza inghesuielii, a faptului ca stradutele sunt inguste, intortocheate, urca si coboara abrupt si se incalcesc, sau din cauza atmosferei medievale–stiu ca am zis acelasi lucru despre Essaouira, insa Fès e realmente deosebit. Sper ca maine sa am timp sa ma ratacesc prin labirint. Sper sa reusesc sa gasesc si drumul inapoi, pentru a va povesti ce am vazut.
Stradutele din medina