Schimbare de planuri

Imi planificasem sa ma trezesc la 6 dimineata si sa plec in insulele Taquile si Amantaní, de pe lacul Titicaca, unde as fi dormit la o familie de Quechua sau Aymara, o experienta autentica, mai departe de agentii de turism sau de curentul electric. Insa simptomele de rau de inaltime persistau, asa ca am decis sa plec din Puno, spre un loc cu altitudine mai mica. Cuzco nu era mult mai jos (3200m, fata de 3830m), insa la 7 ore cu autobuzul suna rezonabil, mai ales ca e punctul de plecare pentru calatoriile in Valea Sacra a Incasilor si spre mult-prea-trambitatul Macchu-Picchu.

Puno
Plecarea din Puno…

Juliaca
…trecand prin Juliaca

Drumul spre capitala fostului imperiu incas a fost linistit, si as spune chiar plictisitor, timp de 8 ore, daca intr-un sat nu asfi fost martorul unor dansuri traditionale, care mi-au adus aminte de ursarii si caprele de la noi.

Plimba ursul

Dansuri
Dansuri traditionale, sau plimbatul ursului la peruani

In rest, varfurile Anzilor si norii de ploaie au insotit tot drumul, pana cand, spre noapte, am ajuns in Cuzco, unde la hotelul Royal Qosqo ma asteptau un dus fierbinte, un pat cam tare, un somn bun si, speram eu, zile urmatoare fara dureri de cap de orice fel.

Prin Anzi
Prin Anzi, prin ploaie