Dimineata m-a trezit cam umeda si cu pretentii de reumatism, asa ca am facut scandal sa schimb camera cu una pe care o mai vede soarele din cand in cand. S-a rezolvat, insa asta n-a facut deloc Cuzco un oras mai frumos. Mda, poate e centrul turistic al Peru-ului, orasul de aur, capitala imperiului incas si inca cateva alte lucruri. Insa are tot o Plaza de Armas (cata lipsa de imaginatie) si magazinele pentru turisti si agentiile acopera tot ce ar putea fi traditional sau interesant in oras (in afara de arhitectura catorva cladiri).
Plaza de Armas din Cuzco
Asa ca lancezesc cam toata ziua, pe o banca in Plaza de Armas fotografiind tot felul de peruani, sau soparlind la soare pana cand incepe ploaia (aici e vara si e sezonul ploios).
Peruani care lancezesc, ca si mine, in Plaza de Armas
Incerc sa imi caut o alternativa la Cuzco, o modalitate de a explora Valle Sagrada (Valea Sacra a Incasilor) altfel decat mergand ca turmele de turisti pe circuitul Inca Trail. Intentia initiala de a face kayaking dispare cand aud pretul „especially for you, señor”, insa gasesc o agentie mica care e dispusa sa imi inchirieze o motocicleta enduro pentru urmatoarele sase zile, cu care voi explora valea pe traseul Pisac–Santa Maria–Quillabamba–Santa Teresa–Aguas Caliente–Macchu Picchu si inapoi spre Santa Teresa si Cuzco. La insistentele mele, agentia imi da si un ghid—care sper sa ma ajute sa descopar mai multe decat imi spune ghidul Lonely Planet. Sper ca primul rasarit din 2007 sa il pot vedea deasupra Macchu Picchu…
Si pentru ca toata ziua m-am refacut dupa „excesele” Craciunului, imi permit sa incerc o delicatesa a zonei—cuy, adica porc de Guineea, care e denumit asa dupa cum il striga bucatarul pentru ca sa-l ademeneasca in tigaie: cuy, cuy cuy… E delicios, asa ca putin ma intereseaza cat de dragalas arata viu. Ba chiar ma gandesc sa iau lectii de gatit, pentru ca am ochit un purcelus grasut undeva intr-un pet shop acasa…
Ex-porcusor de Guineea