Dimineata a inceput prost. Foarte prost.
Stiti probabil ce e un backpacker. E un turist care pleaca aiurea doar cu rucsacul (backpack). Eu sunt ceea ce se numeste flashpacker. Adica cel care isi pune in rucsac o pereche de sosete si una de chiloti (pantalonii si tricoul sunt deja pe el), iar in rest rucsacul contine doua camere foto, o camera video, acumulatori de rezerva, incarcatori, cabluri de conexiune pentru toate astea, carduri si casete suficiente, plus macbook-ull si accesoriile aferente, pentru ca m-am plictisit sa scriu povestile de pe blog pe telefon sau prin Internet café-uri si pentru ca am vrut sa reusesc sa pun si filmulete (am si reusit in prima zi).
Ziua a inceput foarte prost pentru ca hard-discul de la macbook a inceput sa scartaie si sa clantaneasca cu niste zgomote care nu prevesteau ceva fericit. Care prevestibil, nefericit si inevitabil s-a produs—dupa doua incercari, macbook-ul n-a mai reusit sa porneasca deloc, cu diagnosticul „hard disc in moarte clinica”. Supararea care a urmat n-a tinut loc de Apple Customer Support.
… (trei puncte de suspans, pentru reculegere, dar povestea continua).