Cafea, moto, autobuze, ceai si peste

In dimineata Craciunului, la 30 de grade, ne-am luat ramas bun de la capitanul Kalpit, Raimundo si Veronique si ne-am decis sa plecam spre Kochi (fost Cochin)…


…nu inainte de a lua un mic dejun la Kream Korner, un restaurant mic si intunecat care serveste o cafea cu inghetata care bate de departe frapuccino de la Starbucks. Unde mai pui ca o si serveste in pahare Starbucks.


In drum spre statia de autobuz mi-am adus aminte de pasiunea pentru motociclete si m-am zgait un pic la un Royal Enfield, pana cand m-a tras Adriana de maneca…


…ca trebuia sa ajungem la autogara si sa prindem unul dintre autobuzele spre Kochi.


Spre deosebire de tanti din poza, noi am fost cuminti si am cumparat bilet, ceea ce ne-a permis sa mergem o ora si jumatate cu autobuzul fara geamuri si, deci, cu aer conditionat gratis.


Fort Kochi, una dintre insulitele care formeaza Kochi, e unul dintre cele mai linistite orase prin care am trecut in India. Poza de mai sus e cea mai aglomerata zona, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant ca exista si strazi pustii…


…dovada ca cersetorii nu sunt deloc in pericol sa fie calcati de cineva sau de ceva.


Mancaciosii din noi s-au orientat din start catre un loc de luat pranzul, cel din poza de mai sus. Adica Teapot, un fel de ceainarie cu o atmosfera foarte relaxata si nu foarte keralana. Aaaa… si cu o prajitura ucigator de buna, dupa cum ii e si numele—Death by Chocolate.



Sar peste partea in care n-am facut nimic interesant (deh, se mai intampla, suntem in vacanta, totusi) si ajung la apusul prins pe malul Marii Arabiei, unde pescarii isi arunca imensele plase de peste (model chinezesc importat acum sase sute de ani de la Kublai Han) sperand sa prinda ceva…


…adica ce incearca sa vanda.