De atatea ori am schimbat in ultimele 24 de ore mijloacele de transport pana sa ajungem in Goa, unde suntem acum. De la Dubare am plecat cu autobuzul spre Siddappura, de unde ne-a cules alt autobuz pana la Madikeri unde am asteptam un altul spre Mangalore. Am ajuns in Mangalore seara, cu mai putin de o ora inainte de plecarea trenului spre Goa, noroc ca a mai si intarziat ceva. Surprinzator, a ajuns in Madgaon (in Goa) la 4 dimineata, cu 20 de minute mai devreme decat era stabilit, asa ca imediat ce am deschis ochii ne-am trezit aterizati pe peron. Au mai urmat trei autobuze–unul pana in Panaji, altul pana in Mapusa si ultimul (din fericire) ne-a lasat la 2 km de Arambol, o plaja pierduta in nord in Goa.
Arambol, in Goa
Aici e ultimul bastion al hippiotilor in intreaga Goa, care a devenit o destinatie extrem de populata si aglomerata. E un fel de Vama Veche (de acum deja 10 ani) a litoralului de aici, in conditiile in care majoritatea statiunilor seamana cu Mamaia. Arambolului ii este menita aceeasi soarta, iar drept dovada, chiar in dimineata in care am ajuns in sat, se asfalta ulita principala.
Cu toate astea, e un loc extrem de relaxat, ca o calatorie in anii in care parintii mei purtau haine inflorate si blugi evazati. Peste care punem plaja si soare, terase cu perne pe jos si muzici de la traditionala indiana la celebrul goa trance, ateliere de tatuaj sau codite rasta si multe, prea multe suveniruri in stil hippie.
Ne-am refugiat intr-o camera chiar pe marginea Marii Arabiei, care se vede lenesa printre cocotierii care ne tin umbra si care, sper, vor fi suficient „de gasca” incat sa nu ne scape vreo nuca in cap (e un fel de ruleta ruseasca a locului).
Pe malul marii
Am picat rupti de oboseala pentru un minut de odihna care s-a metamorfozat in cateva ore bune de somn, din care ne-a trezit doar perspectiva unui apus pe care fotografia de mai jos l-a suprins doar anemic (ce vreti, toate fotografiile cu apusuri sunt deja clisee sau vederi)
