Adriana mi-a marturisit ca se simte, in sfarsit, ca in vacanta. E si normal, avand in vedere ca nu mai trebuie sa caram rucsace, sa schimbam autobuze si trenuri, sa ne certam cu soferi de ricsa. Nu mai zic de soare, balaceala in mare si alte „banalitati” din astea care te fac sa te gandesti cu frica la intoarcerea acasa unde probabil va fi dat un nou cod de o culoare oarecare din cauza ninsorilor exagerate.
Puteti sa nu ma credeti, dar sunt zile care pot trece fara sa faci nimic. Facutul de nimic e o ocupatie foarte onorabila si relaxanta (din pacate, nu si foarte banoasa), de care trebuie sa te mai bucuri din cand in cand, pana cand iti dai seama ca apune soarele, se intuneca si nu mai gasesti drumul spre casa
Un alt apus, in stil „vedere”
Si pentru ca n-avem noroc sa treaca o zi fara sa vedem ceva interesant, am fost accidentali martorii unor numere de acrobatie ale unor piromani, din fericire foarte aproape de apa.
Artisti piromani