Dupa ce, in loc de cantecul cocosului, m-a trezit „Good morning, sir. Black tea?” a lui Puran, am scos nasul afara din barlog (cabana) si, dupa ce am constatat ca e mai cald si mai soare, am scos si restul corpului. M-am refugiat pe o piatra unde am stat ca soparla pe izopren, la incalzit. Noaptea fusesera cica minus 15 grade, asa ca orice sursa de caldura era binevenita, mai ales ca m-am ales si cu un bronz care s-a transformat in cateva zile intr-un nas jupuit.
Avand in vedere ca ziua incepuse bine, a venit si o veste proasta de la Navin. Poteca spre Thansing si Goecha La era inghetata pe o portiune suficienta ca sa ne rupem gaturile si alte membre–mai ales hamalii care, in ciuda faptului ca mancam toti sase, aveau de carat ditamai cosurile si erau incaltati cu slapi. As fi protestat, banuindu-l pe Navin de lene, insa alte echipaje care ajunsesera cu o seara inainte la cabana renuntasera si ele sa urce spre Goecha La.
Asa ca, dupa ce mi-a ajuns de lenevit, am inceput sa colind hai-hui zona din jurul cabanei, de unul singur, pana am ajuns la un punct aflat la 4200m, Dzongri Viewpoint. Impodobit cu steaguri tibetane de rugaciune, varful oferea o vedere splendida a celor mai inalte piscuri himalayene ale Indiei: Rathong, South Kabru (7317m) , North Kabru (7338m), Black Kabur (4810m), Kabru Dome, Khangchendzonga (8598m) si Pandim (6691m). Nu mai era nimeni, batea un vant slab, soarele ardea fara nici un nor in jur, asa ca am stat aproape doua ore in liniste, pe spate, admirand muntii pe care daca intindeai mana aproape ii atingeai.
In spate, muntii pe care urcasem se pierdeau la linia orizontului, ca niste decoruri de teatru, impreuna cu culmile pe care trebuiau sa se gaseasca Darjeeling, Gangtok si Pelling. Pur si simplu nu reusesc sa gasesc cuvintele care sa descrie frumusetea peisajului si sentimentul pe care il poti avea stand gura-casca timp de peste doua ore intr-o tacere absoluta.
Si probabil nu m-as fi plictisit niciodata, insa soarele era atat de puternic incat mi-am zis ca nu m-ar prinde bine o insolatie combinata cu frigul din timpul noptii si simptomele raului de altitudine (care incepusera sa dispara). Am coborat inapoi la cabana, unde Sambu abia astepta sa inceapa sa isi etaleze talentele de bucatar. Iar in timp ce savuram rezultatul unei ore intregi de gatit (supa de pui cu ciuperci, chowmein si nelipsitele momos), s-a spart conducta cu turisti, si la cabana a poposit un echipaj impresionant de englezi, ghizi, yaci si ponei, care carau dupa ei pana si mese si scaune pliante si corturi-toaleta. Si, spre marea mea uimire, o panza pe care scria „Merry Christmas & A Happy New Year” in care litera „Y” arata foarte familiar. Ma urmarise, se pare, tot drumul si ma gasise aici sus, in Dzongri.
