Fără categorie, 13 ianuarie 2009.
Comentarii oprite.

Gili Trawangan

Ce poti face pe o insula tropicala de doi pe unu, in afara sa stai tolanit pe pernele unui bale (foisor) pe marginea plajei, cu un cocktail si sa simti cu toti porii briza ocazionala care alunga caldura umeda?

Nimic. Poate doar sa incerci ciupercile halucinogene pe care mai mult de zece baruri le promoveaza in meniu. In Indonezia consumul de droguri e pedepsit aspru, si nu putini straini zac in inchisori pentru asta (dealerii risca mai rau, pedeapsa capitala)–insa pe Gili Trawangan nu exista politie, asa ca ofertele prospera.


Fără categorie, 12 ianuarie 2009.
Comentarii oprite.

Paradis tropical

Am plecat dimineata din Senggigi catre Bangsal, in nord-vestul Lombok. Intr-o barcuta in care au urcat de doua ori mai multi oameni decat numarul pentru care a fost construita, am navigat timp de jumatate de ora spre Gili Trawangan, una dintre cele trei insule Gili.


Cele trei insule Gili: Trawangan, Air si Meno


Nu exista debarcader pe Gili Trawangan, asa ca a trebuit sa coboram prin apa

Chiar daca era innorat, nu ne-a luat mult sa fim inconjurati de atmosfera de insula tropicala, de doi pe unu (la propriu, kilometri). Pe insula nu exista masini sau scutere, ci doar sarete trase de cai si biciclete. Plaja cu nisip alb, de coral, are o culoare superba (imi imaginez cum e cu soare!), iar din bungalow-ul in care stam ajungem direct pe plaja!


‘Romantic couple’, cum suntem deseori strigati pe aici de pe marginea stradutei care inconjoara insula


Si o cina romantica pe masura


Fără categorie, 11 ianuarie 2009.
Comentarii oprite.

In Lombok

Pe o ploaie torentialo-tropicalo-enervanta, am plecat din Sanur spre Padangbai, de unde am luat feribotul spre Lombok, urmatoarea insula in lantul indonezian. Urma sa stam aici 4-5 zile, dupa care sa ne intoarcem in Bali pentru a lua avionul spre Jakarta, apoi spre Amsterdam si, in final, spre Bucuresti.


Pe feribot, luandu-ne ‘la revedere’ de la Bali

Dupa cinci ore pe o mare destul de agitata, am ajuns in Lembar, un port situat intr-un mic golf din vestul Lombok. Inca dinainte de a cobora de pe feribot am fost placut surprinsi de calmul peisajului de pe insula. Daca Bali e turistic, agitat, comercial, modern (ca un oras), Lombok e traditional, linistit, prietenos si rustic. Aveam aceeasi senzatie, probabil, pe care au avut-o piratii (sau exploratorii) care au acostat aici acum cateva secole. Din prima, ne-a parut rau ca n-am ajuns mai devreme aici.


Acostand in Lombok

Din Lembar am ajuns in Mataram (capitala Lombok), dupa care in Senggigi, un orasel pe coasta, la 15 km nord de Mataram. Pentru ca feribotul ajunsese prea tarziu, sansele noastre de a prinde ultima barca spre insulele Gili erau minime, asa ca am ramas in Senggigi pentru o noapte.


Apusul in Senggigi, la fereastra hotelului nostru

Am profitat de ragaz pentru a cumpara biletele de avion pentru intoarcere (direct din Mataram spre Jakarta, asa ca revederea Bali-ului ramane pe alta data, fara mari pareri de rau). Ne-am aprovizionat cu cash de la bancomate (pe insulele Gili nu exista asa ceva) si am petrecut seara in compania unei portii de pelecing kankung, mancarea traditionala a sasak, locuitorii traditionali ai insulei Lombok. Delicioasa, cat am putut sa deduc din spatele iutelii sosului chili, care aproape m-a invins (aproape, pentru ca am lasat farfuria curata, dupa transpiratia si lacrimile care m-au cuprins de la primele guri–de retinut ca cititi blogul unei persoane care cultiva in balcon ardei iuti in loc de muscate). In concluzie, o mancare recomandata doar celor curajosi, inconstienti sau in cautare de senzatii tari!


Un logo sugestiv pentru un restaurant cu mancare sasak


Fără categorie, 10 ianuarie 2009.
Comentarii oprite.

Exquisite Bali

Am decis ca Sanur nu e, nici pe departe, locul in care sa ne dorim sa continuam aventurile lui Habarnam si ale Prichindutei. E doar o statiune pe malul marii, careia ii lipseste agitatia cosmopolita din Kuta, farmecul cultura din Ubud sau calmul rustic din Padangbai. E o statiune care ar putea, foarte bine, sa fie mutata pe coasta Mediteranei sau a oricarei alte mari, fara sa faca vreo diferenta. In plus, daca ploua, n-ai ce face in Sanur.


O alta zi ploioasa in Bali

Asa ca am negociat cu un taximetrist, Gusti, pentru o zi intreaga in Seminyak, statiunea de lux din nordul Kuta Beach. O zi in care am uitat de aventura (nu prea e loc de aventuri in Bali, de cati turisti sunt), de backpacking si de cultura, si ne-am delectat prin designer outlets si galerii prin Seminyak.


Obiecte de mobilier semnate Kenneth Cobonpue

Desi o statiune de lux, au existat numeroase detalii care sa ne aduca aminte ca suntem in Bali, precum ar fi modul in care se alimenteaza vehiculele cu combustibil.


Nu, nu e biocombustibil. Asa arata o mini-statie de benzina in Seminyak. Si nu din snobism

Printre galerii, ne-am potolit frustrarea ca n-am ajuns in Papua (si, pe de alta parte, ne-am ambitionat mai mult sa ajungem cu alta ocazie) in galeria unui colectionar francez, mutat aici cu cativa ani in urma.


Printre obiecte de arta tribala

Spre seara, ne-am reintalnit cu cuplul de timisoreni din Legian, Catalin si Cami, la Chandi, un restaurant fusion de pe Jalan Oberoi. Clar, cea mai buna mancare din Bali, un nasi goreng cu orez rosu si carne de vita, o reinterpretare in stil fusion new-yorkez a mancarii indoneziene. Chandi fusese recent deschis de Agung, un indonezian emigrat in New York, si sotia lui (o frantuzoaica plina de energie), insa sunt convins ca se va bucura in continuare de un succes binemeritat.


Nu e nasi goreng, ci mancarea Prichindutei, o alta delicatesa de la Chandi

Chandi a fost si gazda unui exceptional concert (tot fusion, bineinteles) cu Balawan, un chitarist balinez considerat a fi unul dintre cei mai buni din lume (conform cu Billboard Magazine). Si, desi nu colectionez CD-uri cu muzica ethno jazz/fusion, am fost impresionat de tehnica virtuozului chitarist, care canta simultan pe ambele grifuri ale chitarii sale (mi-a adus aminte, ca stil, de ultimele incercari ale lui Steve Vai).


Balawan


Fără categorie, 9 ianuarie 2009.
Comentarii oprite.

Sanur

Am iesit sa exploram Sanur. E o statiune pentru varsta mijlocie, anosta (statiunea, nu varsta) si amortita. Drept dovada, hotelul Hyatt ocupa aproape jumatate din suprafata statiunii, pe cateva hectare cu bungalow-uri si piscine.


Singura dovada de existenta a unor activitati locale, altele decat turismul

Cam atat. Concluzia: Sanur e plictisitor.