Cu o seara inainte ajunsesem doar pana in Inezgane, la 12 km sud de Agadir, respectiv 25 km de Taghazout. Am dormit intr-un hotel cam dubios, insa nu mai conta, eram foarte aproape de paradis.
Peste tot unde merg exista cel putin un loc unde m-as intoarce mereu: Londra, Cannes, insula Zakynthos in Grecia, in India si, mai nou, Taghazout.
Cum am coborat din grand taxi l-am si salutat pe meseriasul Mbark de la Restaurant du Poisson, pe Mhand de la Africa Surf Shop si ne-am cazat pentru cinci zile la batrana berbera unde statusem si inainte, unde ferestrele dadeau direct in ocean.
Prea mult nu ne-am incurcat, ne-am lasat doar bagajele si intr-un sfert de ora eram deja in apa cu placile de surf. Era deja a doua zi de surfing, nu mai eram „absolute beginners”, ceea ce s-a cunoscut. Am reusit sa prind si sa ma las dus de niste valuri superbe, chiar daca n-am reusit sa ma tin in picioare pe placa. Senzatia e cool, bestiala, marfa, beton, super-uau si tot ce mai vreti voi si tot n-o pot descrie–dovada ca m-a durut in cot de cata apa am inghitit, si in cap de la o placa a altui surfer, dar am zis „gata pe azi” doar cand soarele a apus. Magnific, bineinteles!
Si, pentru ca abia asteptasem sa facem scandal, ne-am luat in spate djembeurile si ne-am infiintat la Africa Surf Shop, unde am incins niste ritmuri africane cu Mhand, cu var’su (un pustiulica care ne-a dat ceata la toti) si cu Abdullah, instructorul de surf. Am castigat si cativa dirhami cinstiti, aruncati intr-un castron de unul dintre spectatori.
O tajina ca la mama acasa a fost cel mai bun mod de a incheia seara, acasa la Mhand si prietenul sau, pescarul Rashid. Am luat lectii de gatit de la acesta din urma, si primul lucru pe care o sa-l incerc acasa va fi… o tajina.