Azi natura n-a fost la fel de darnica, iar valurile au fost mai anemice. Ceea ce nu ne-a impiedicat in nici un fel sa petrecem iar intreaga zi, pana la apus, la surfing.
Seara am decis ca e cazul sa fac experimente culinare. Si, cum reteta tajinei era inca proaspata in memorie, am cumparat ingredientele si m-am pus pe treaba. Dupa mai bine de o ora am inceput sa testam pe propriile persoane rezultatele experimentului. Probabil pentru ca eram lihniti de foame dupa atata balaceala, verdictul a fost bland: acceptabil pentru o prima incercare, insa tajina a iesit cam seaca pentru ca oala si capacul au fost metalice, nu din ceramica (cum cere traditia). Totul a fost udat de doua runde de whisky marocan, adica siroposul ceai de menta, preparat in-house.
Si, pentru ca eram pus pe experimente si pentru ca m-a izbit accidental imaginea mea in oglinda de pe hol, am ajuns la concluzia ca arat ca un mop si ca este imperios necesar sa ma tund. Singur. Dupa o ora de arta abstracta realizata cu forfecuta de la briceagul din dotare, rezultatul a fost un eu relativ recognoscibil.
Seara a fost incununata de victoria repurtata impotriva muntelui de vase murdare (reziduu al procesului culinar), dupa care, extenuat, am cazut lat, fara sa-mi mai pese ca fratiorul meu sforaia!