Ce poate fi mai inedit decat o pauza de o zi de la vacanta? Pentru ca altfel nu-mi vine sa consider ziua de azi, petrecuta aproape in intregime schimband patru autobuze, taxiuri, asteptand in autogari in soare si praf, mancand doar „junk food”-ul disponibil in zona in speranta ca suntem macar cu o secunda inaintea expirarii termenului de garantie.
Am plecat dimineata devreme din micul Taghazout, cu pareri de rau oarecum alinate de privelistea unui ocean plat fara urma de val. Am revazut pe geamurile autobuzelor locuri cunoscute: Tamri, Essaouira, Safi si, dupa 9 seara, El Jadida, orasul unde incepusera peripetiile in Maroc.
Comparativ cu confortul autogarilor si autobuzelor, El Jadida era un paradis, asa ca am profitat de o cina excelenta la „La Broche”, un dus fierbinte si un somn pe masura.
