Lună: ianuarie 2006

Cu o seara inainte ajunsesem doar pana in Inezgane, la 12 km sud de Agadir, respectiv 25 km de Taghazout. Am dormit intr-un hotel cam dubios, insa nu mai conta, eram foarte aproape de paradis.

Peste tot unde merg exista cel putin un loc unde m-as intoarce mereu: Londra, Cannes, insula Zakynthos in Grecia, in India si, mai nou, Taghazout.

Cum am coborat din grand taxi l-am si salutat pe meseriasul Mbark de la Restaurant du Poisson, pe Mhand de la Africa Surf Shop si ne-am cazat pentru cinci zile la batrana berbera unde statusem si inainte, unde ferestrele dadeau direct in ocean.

Prea mult nu ne-am incurcat, ne-am lasat doar bagajele si intr-un sfert de ora eram deja in apa cu placile de surf. Era deja a doua zi de surfing, nu mai eram „absolute beginners”, ceea ce s-a cunoscut. Am reusit sa prind si sa ma las dus de niste valuri superbe, chiar daca n-am reusit sa ma tin in picioare pe placa. Senzatia e cool, bestiala, marfa, beton, super-uau si tot ce mai vreti voi si tot n-o pot descrie–dovada ca m-a durut in cot de cata apa am inghitit, si in cap de la o placa a altui surfer, dar am zis „gata pe azi” doar cand soarele a apus. Magnific, bineinteles!

Si, pentru ca abia asteptasem sa facem scandal, ne-am luat in spate djembeurile si ne-am infiintat la Africa Surf Shop, unde am incins niste ritmuri africane cu Mhand, cu var’su (un pustiulica care ne-a dat ceata la toti) si cu Abdullah, instructorul de surf. Am castigat si cativa dirhami cinstiti, aruncati intr-un castron de unul dintre spectatori.

O tajina ca la mama acasa a fost cel mai bun mod de a incheia seara, acasa la Mhand si prietenul sau, pescarul Rashid. Am luat lectii de gatit de la acesta din urma, si primul lucru pe care o sa-l incerc acasa va fi… o tajina.

Se zice ca ce faci la miezul noptii la trecerea dintre ani sau pe 1 ianuarie aia faci tot anul. Sa speram ca nu, pentru ca asta ar insemna ca Midori va dormi tot 2006, eu voi scrie povesti pe net iar Cristi ma va astepta tot anul sa termin.

Oricum, n-am pierdut mare branza, pentru ca, in afara de un „Yeee!” lesinat nu s-a intamplat nimic in Djemaa el-Fna. Am reusit pe la 12 si un sfert sa o trezim pe Midori si sa iesim la un fel de cina de revelion in piata, la o taraba unde chelnerii erau deja abtiguiti. Dupa ce ne-au urat cam impleticit „Bonne Annee”, am reusit sa gustam specialitatea casei, tanzhiya, o mancare din carne de miel care se face, traditional, in hammam (adica baia lor cu aburi). N-am inteles prea bine cum vine asta, insa nici nu m-a dus capul sa intreb.

Pe la 1 deja tarabele au inceput sa stranga si piata s-a golit, asa ca cea mai inteleapta decizie a fost sa ne intoarcem la hotel sa dormim.

Dimineata ne-am despartit de Midori, care a luat trenul spre Fes, si am inceput sa bantuim din nou souq-urile care erau deschise si binedispuse ca in orice alta zi.

Prin souq-uri

Lolek si Bolek, doi cameleoni in souq-ul de mirodenii

Daca e adevarat ca ce faci pe 1 ianuarie faci tot anul, inseamna ca in 2006 o sa cheltui o gramada de bani. In primul rand pentru ca mi-a intrat in cap sa imi cumpar un djembe mare cu care sa imi terorizez vecinii. Si dupa ce am colindat toate buticurile cu instrumente muzicale artizanale, am dat intr-un colt peste magazinul lui Jamal, care avea si cateva tobe africane care sunau bine. Timp de jumatate de zi am incercat toate djembeurile din magazin, ba am fost si pana la Jamal acasa unde mai avea cateva zeci. Ia si verifica lemnul de tek sa nu fie crapat, pielea de capra sa fie intreaga si sa se vada pe mijloc portiunea de pe sira spinarii, coarda sa fie bine intinsa si, mai ales, vezi care suna cel mai bine. Pentru ca sunt facute manual, nu exista doua djembeuri care sa sune la fel, astfel ca a fost greu sa aleg. Si mai greu a fost cu negociatul, la modul ca am plecat pe bune si Jamal a trimis pe cineva dupa noi sa renegociem. Am batut palma si m-am trezit proprietarul unei chestii de stresat vecinii. Bineinteles, Cristi–ca maimutica–a vrut si el unul.

Dupa ce ne-am luat restul bagajelor de la hotel, o scurta incursiune pe www.weather.com a hotarat urmatoarea destinatie. Vom inchide un cerc si ne vom intoarce la Taghazout, la surfing si supercalmarii maestrului Mbark.

Nu vreti sa stiti cum e intr-un grand taxi, trei persoane pe bancheta din fata, cu ditamai djembeul in brate, timp de patru ore. Noroc de un scurt popas la o benzinarie Petrom (de-a lor, nu de-a noastra), unde ne-am luat si cina. Interesante benzinariile aici–pe langa faptul ca au o mica moschee, au macelarie de unde iti cumperi carne, apoi mergi un metru in stanga, la Grillade unde cineva ti-o prajeste in cinci minute! Nu mai zic de moscheea din dotare!

Petromul marocan