Dimineata a venit odata cu claxoanele de sub fereastra, adica pe la un 5. Am mai tras de patura peste cap, doar-doar o avea proprietati antifonice. Vezi sa nu. Micul dejun in Huyro a insemnat pui prajit cu cartofi si orez–culmea ca ceaiul nu e la moda in asa-zisa capitala a ceaiului.
In Huyro
N-am mai stat mult, am incalecat si dusi am fost, spre Cuzco. In afara de ploaie, vant, ceata, noroi si frig, nu am ce sa va povestesc despre calatoria inapoi, poate doar ca faceam numaratoarea inversa la kilometrii si orele ramase pana la un dus fierbinte, haine si bocanci uscati.
Inapoi spre Cuzco
Am oprit pe drum in Urubamba, un sat cu numele raului care strabate Valea Sacra, la atelierul de ceramica a lui Pablo Seminario. Pablo este arhitect si s-a mutat aici din Piura (un oras nordic al Peru-ului) acum 27 de ani, deschizandu-si un atelier de ceramica impreuna cu sotia. Ceramica face o gramada de lume in zona, datorita turismului intens, insa sotii Seminario fac diferit. Au studiat ceramica si simbolistica culturilor pre-Columbiene, iar stilul lor este o interpretare contemporana a acestora. Desene Mocha, Nazca, Paracas, Chimu se regasesc uneori in acelasi obiect de ceramica (sau, mai nou, mobilier si bijuterii semnate Seminario).
Creatiile familiei Seminario
Pablo si fiul sau, Pablo Jr., imi fac turul atelierului si imi raspund la toate intrebarile pe care reusesc sa le formulez coerent in spaniola, legate de simbolism, de misterele desenelor culturii Nazca, despre eróticos, adica ceramica cu simbolistica sexuala, despre care eu cred ca e mai degraba o gaselnita pentru a specula banii turistilor. Insa se pare ca sexul a fost dintotdeauna prezent in ceramica pre-Columbiana, dupa cum arata si o serie de exponate din micul muzeu din atelierul Seminario.
Pablo Jr. si Pablo Sr.
Imi iau calduros ramas bun de la cei doi, tatal si fiul Seminario, si incalec in directia Cuzco. Bate un vant rece si ploua marunt, insa viteza motocicletei face ca fiecare picatura de ploaie sa fie ca un ac de gheata pe fata mea. Iar kilometrii curg, si Cuzco nu se vede… Decat mult prea tarziu, cand frisoanele de frig deja m-au cuprins si m-au facut o persoana irascibila pentru cei de la agentie, unde predau motocicleta si echipamentul. Si seara se incheie in acelasi ton, pentru ca dusul fierbinte sperat e imposibil, pentru ca e o problema la hotel–incat ma bag sub doua paturi si adorm, un pic mai fericit cand picioarele incep sa mi se incalzeasca.