Trebuie sa mai stau si azi in Cuzco, pentru ca am gasit bilet pentru Iquitos abia pentru maine. Nu-i bai, ca tot aveam nevoie de un pic de relaxare. In plus, ii bat la cap pe cei de la agentie sa imi dea asigurarea pe care am platit 30$ pentru a-mi putea face o radiografie la piciorul drept. Stiu ca n-au facut nici o asigurare si ca au bagat banii in buzunar, insa am contractul semnat, asa ca in final sunt de acord sa plateasca radiografia. Desi cabinetul e modern pentru Peru, e amuzant cum doctorita si ghidul care ma insoteste apuca de tablia mesei pe care stau pentru a potrivi exact piciorul meu sub aparatul cu raze X. Deci se poate si mai rau decat la noi.
Radiografia arata mai bine decat se simte piciorul meu. Nici o fisura, doar spatiul articular marit, probabil de la traumatism, asa ca scap doar cu antiinflamatoare si recomandari de repaus. Insa radiografia costa 100 de soli, adica un pic mai mult decat cei 30$ cat am platit pentru asigurare, iar agentia se vede nevoita sa plateasca, fara sa faca scandal.
La plecare am ocazia sa vad un „monument” inedit din Cuzco, o casa bantuita si care nu e locuita de mai bine de 30 de ani. Ghidul imi spune ca acum trei ani a avut loc o petrecere de Halloween si ca doi dintre participanti au innebunit pana dimineata.
Casa bantuita din Cuzco
Resul zilei decurge anost, pentru ca ploua, si turul calare al orasului pe care il planificasem pica. Insa gasesc alternative pentru a-mi mentine bun dispozitie. Mai intai, fac un tur de signage spotting, adica semnalizarea turistica din Cuzco, si sunt impresionat de placutele de faianta cu numele strazilor.
Insa Ploaia are ceva cu mine (si eu cu ea). E anotimpul ploios (vara) aici, si ploua cand ii tuna, marunt si enervant, cu atat mai enervant cu cat mai este si frig. Sunt insa momente cand o raza de soare isi face de cap si razbate, dand fie nastere unui splendid curcubeu (care de altfel e si simbolul orasului), fie unor vederi spectaculoase a cladirilor vechi ale orasului.
Catedrala Santo Domingo, construita pe vechiul templu incas, Corichanca
Cand toate lucrurile de facut esueaza, ramane intotdeauna unul eficient, care iti creste buna dispozitie si subtiaza contul–shopping-ul. Misun mai bine de doua ore dupa cadouri si alte de-astea prin oras, si doar ploaia imi taie la un moment dat cheful de targuit si sapat dupa tot felul de lucruri interesante. Iar seara la hotel, nu am timp sa ma plictisesc, pentru ca timp de mai bine de o ora incerc sa gasesc o modalitate de a ambala si pozitiona lucrurile mai fragile, astfel incat sa ajunga intregi acasa.