Am ajuns in Iquitos binisor dupa 9 si am lancezit toata ziua, fara sa fac mai nimic decat sa zac intr-un Internet cafe la racoare, respectiv adapost de ploaie.
Spre seara am iesit impreuna cu Richard la o friptura de vita argentiniana, cu vin rosu chilean, satui de peste, banane si orez. Destrabalarea a continuat pe Boulevard, la o terasa cu bere si muzica buna (Rolling Stones, Guns’N’Roses, U2), unde a aparut din senin Fernando, zis „Fernando Commando”, un alt indian cu care Richard colabora de peste 10 ani, care m-a bagat in boale cu povesti despre jungla din Ucayali si indienii Matses, incat deja incepuse sa ma bata gandul de o noua aventura.
Fernando „Commando”
N-am avut insa timp, ca la masa a aparut un trubadur local si chel, Mario, care a tras o cantare traditionala cu „Bienvenido, señor à Iquitos” de a rasunat toata terasa. Dupa 6 beri impreuna cu Fernando, l-am vazut in cele din urma pe Richard beat, cred insa ca mai degraba datorita oboselii si lipsei de somn acumulate.
Trubadurul Mario