In ciuda fostului nume britanic (Cananore), Kannur e un oras cat de indian se poate. Adica haos, claxoane, ricse si bazare. Asa ca, avand in vedere ca fiind duminica si nimeni nestiind nimic despre theyyam (motivul pentru care venisem aici), am plecat aiurea.
Ei, nu chiar aiurea, oricat de Habarnam as fi. O brosura botita primita prin Kovalam, spunea despre un templu mai deosebit si un parc cu serpi, la vreo 30 km de Kannur. Primul autobuz fara geamuri pe care l-am gasit s-a nimerit sa fie si cel care ne trebuia, spre satul cu nume la fel de greu de pronuntat si retinut ca majoritatea celor din Kerala–Parassinikadavu.
N-am vazut atat de multi serpi la un loc niciodata, cati am vazut in Parassinikadavu. Toti impreuna, intr-o groapa in care a intrat si un nene, nu foarte sanatos la cap probabil. Nu pentru ca vorbea Malayalam (si deci n-am inteles nici o iota), ci pentru ca a zgandarit mai toti serpii, chiar si pe cei despre care avea pretentia ca sunt veninosi (desi, sincer, in afara de unii verzi brotaciu, lungi de un metru si grosi cat un creion, toti mi-au produs fiori pe sira spinarii). Pacat doar de atmosfera de gradina zoologica, murdara si obosita.
Templul Sree Muthappan n-a produs nici o impresie deosebita, cu atat mai mult cu cat era extrem de aglomerat, dovada ca nu doar crestinii merg la biserica duminica. Am revenit la templu abia spre seara, pentru o manifestare theyyam, insa n-am fost deloc impresionati nici de ritual, chiar daca Muthappan e unul dintre cei mai populari zei, un spirit al padurilor, o fuziune intre Vishnu si Shiva, mai batran decat ambii. Familiile il onoreaza de obicei cand isi construiesc o casa noua si ii aduc drept ofranda cantitati insemnate de toddy, o bautura din seva de palmier fermentata. Probabil ca alcoolul a fost de vina pentru calitatea reprezentatiei.
Muthappan Theyyam