Am inceput sa ma obisnuiesc cu Craciunul facut la 30 de grade, precum si cu bronzul care ii face pe multi sa ma considere o etnie minoritara in momentul in care revin acasa.
Anul asta, ne-am trezit de Craciun in Kuta, cea mai cunoscuta plaja din Bali (pentru neinitiati si chiulangiii de la geografie, Bali nu e un orasel, ci e o intreaga insula, mare cam cat doua judete de la noi). Am ajuns in Kuta aseara, dupa ce autobuzul ne-a aruncat (la propriu) rucsacele in praful din autogara din Denpasar.
Dupa ce ne trezim, orice initiativa de a face altceva decat sa lenevim in piscina hotelului, inseamna sinucidere curata prin insolatie. Stiu, multi vor stramba din nas–„Sigur, Bali… fitze”. Or fi si fitze, pentru ca (exceptie facand populatia si densitatea palmierilor), Kuta Beach aduce foarte mult cu Mamaia si promenada nebuna de acolo. Insa ador fitzele de tipul unui hotel cu piscina, aer conditionat si gradina, la doar 15 euro pe zi. Cam scump, avand in vedere ca de Craciun e sezon si multe preturi se dubleaza datorita invaziei de australieni, care au doar o saptamana vacanta.
Iesim odata cu venirea serii, pentru a admira apusul si pentru a cunoaste cat de cat locurile. E acel Bali pentru care nu ma dau in vant, insa avem nevoie de un pic de relaxare dupa drumul de doua zile, timp numai bun pentru a pune la cale ce facem in continuare.
Kuta Beach