Am prins noul an in fata palatului regal, unde o multime amestecata de turisti, localnici si autoritati au ascultat un fel de colindatori locali, au aprins gratare ca la sarbatoarea berii, dupa care s-au aberat in limba indoneziana. N-am avut parte de nici un 4…3…2…1 oficial, asa ca a trebuit sa ne numaram noi si sa ne uram La Multi Ani, dupa un ceas de mana nu foarte precis.
Colindatori balinezi
Primele provocari din noul an au fost sa gasim un restaurant deschis (imposibil, toate restaurantele se inchid la ora 22:00, cu exceptia ultimei zile din an cand se inchid la 23:00), respectiv sa dam gata o sticla de sampanie in doi, pe stomacul gol, la singurul bar deschis pe Monkey Forest Road.
La muzeu
Am decis ca, daca e sa facem tot restul anului ce facem in prima lui zi, ar fi bine sa alegem ceva maret, inspirational. Asa ca ne-am trezit transpirati in fata muzeului de arta Neka, in satul vecin, Campuan, dupa ce ne interesasem care e muzeul la care merita sa mergi daca vrei sa vezi doar unul. Am uitat doar sa aproximam corect timpul necesar pentru a ajunge acolo, respectiv coeficientul de transfer termic in conditii de umiditate.
N-as putea sa spun ca n-a meritat, desi nu sunt deloc un fan al muzeelor. Am strambat din nas la 90% dintre exponate, insa m-am extaziat in fata celorlalte 10%.
Motive de extaz contemplativ
Inclusiv detaliile de pe usa sculptata cu migala a unei galerii
La tara
Intorcandu-ne spre Ubud, ne-am ratacit intentionat prin alt sat vecin, Penestanan. A fost suficient pentru ca sa dorim instant sa ne mutam aici pentru a citi si a ne relaxa tot restul vietii, intr-o vila cu acoperis de paie, intre lanuri de orez, multe orhidee si petece de jungla. Din fericire, mai avem de muncit pentru asta.
Un loc de vis, bineinteles foarte greu de redat intr-o simpla fotografie. Speram la unul similar intr-o zi…
…(de-ar da Domnul/Buddha)
La spectacol
Nu se putea sa profanam ziua si sa facem ceva disonant, asa ca am asistat la o noua reprezentatie, de data aceasta cu barong si dansul pumnalelor kris
Barong-ul e un simbol al luptei binelui contra raului. E o corcitura intre caine (isi linge ‘ouale’ in timpul spectacolului) si leu (se lupta ca un leu impotriva demonului Rangda)
Kris e pumnalul balinez, un obiect sacru pentru orice familie care se respecta. Dansatorii, posedati si in transa, incearca sa se impunga cu pumnalul, pentru a-si provoca rani–lama se indoaie, insa varful nu patrunde in piele.