Ne-am cam saturat de Ubud, dar nu prea ne venea sa ne mutam din superbul hotel (sau mai bine zis templu), din mijlocul unui lan de orez, in care stateam de cateva zile (din nou, la un pret derizoriu).
Ala Hibiscus
Asa ca am cautat din nou o modalitate de a o sterge prin imprejurimi. Pentru ca nu catadicsisem sa imi fac permis international de conducere, a trebuit sa ne multumim cu a inchiria o masina cu tot cu sofer. Am negociat ‘dur’, pana cand Made, un sofer tanar cu o tunsoare foarte funky a acceptat conditiile noastre pentru urmatoarele zile. Ne-am urcat in spate, iar dupa o ora eram inapoi in Tenangan, satul Bali Aga in care mai fusesem.
‘Vanam’ o festivitate la templu, insa n-am dat de nici o urma (probabil ca informatiile pe care le aveam erau eronate). Cascand gura peste tot, am dat insa peste un foarte talentat localnic, Wayan Tumben, exceland in grafica pe frunze uscate de palmier, lontar. Am petrecut mai bine de o ora uitandu-ne impresionati la scenele din Ramayana, executate cu o migalozitate incredibila pe frunzele uscate, cu un varf de lama de cutter. Vedeta a fost o varianta de Ramayana cu 90 de ‘frunze’ (pagini), la care Wayan lucrase mai bine de trei ani.
Wayan Tumben…
… si benzile lui desenate
Ne-am despartit cu greu de arta lui Wayan, pe care am fi vrut sa o luam cu noi daca artistul ar fi fost cat de cat inclinat spre negocieri, si am plecat mai departe, printre vaile cu palmieri ale Bali-ului de est, admirand vulcanul Gunung Agung pentru prima oara–datorita unei zile cu vreme superba.
Gunung Agung
Am oprit pe drum la un restaurant local unde am incercat babi guling, purcel de lapte cu tot felul de condimente si lawar, carnati iuti facuti cu sangele aceluiasi purcel.
Apetisant, nu?
Cautarea manifestarilor artistice ne-a dus mai departe in Mas, renumit pentru sculptura in lemn, si Batubulan, renumit pentru sculptura in piatra. Daca Mas are pe ici pe colo magazine si ateliere, Batubulan e un muzeu de sculptura in aer liber–nenumarate ateliere insirate unul dupa celalalt pe o portiune de 10 km pe soseaua dintre Denpasar (capitala Bali-ului) si Ubud.
Muzeul de pe marginea straizii
Doar lipsa conditiei fizice si teama de a nu ingreuna prea mult avionul la intoarcere ne-au impiedicat sa plecam din Batubulan fara sa taram dupa noi doi monstrisori din piatra.