Desi spectacolele cu dansuri au fost impresionante, pentru a vedea adevarata cultura din Bali trebuie sa asisti la un festival. In aceasta perioada a anului e destul de dificil, pentru ca majoritatea au loc in sezonul uscat, intre mai si septembrie. Asa ca am fost norocosi ca am aflat de o sarbatoare a unui templu (un fel de hram), care avea sa aiba loc pe 7 ianuarie. Si nu orice templu, ci cel mai vechi din Bali, templul Campuhan de langa Ubud.
Asteptasem cu nerabdare sa vina seara, asa ca la 6 punct eram la poarta templului, impreuna cu Catalin si Cami, doi romani din TImisoara, veniti in Ubud din Legian (langa Kuta Beach) special pentru festival, pe care tocmai ii intalnisem la Casa Luna.
Templul era ‘gatit’ de sarbatoare, cu ofrande, ornamente din frunze de palmier, flori si saronguri cu patrate albe si negre, considerate a apara purtatorul impotriva magiei negre.
Templul Campuhan si demonii sai gardieni, gatiti de sarbatoare
Ceremonia a inceput, propriu-zis, la 8 seara. Pana atunci, fiecare ‘cartier’ din Ubud a adus ofrande la templu, impreuna cu ‘mascota’ cartierului–fie un barong, o Rangda sau alti demoni care au fost depusi in altarul templului.
Pentru prima data in Bali, am simtit ca turismul si turistii sunt pe un loc secundar. Ne-am afundat, asadar in multime, fara sa existe riscul sa ne confundam, desi aveam precum toti balinezii un sarong si o esarfa in jurul braului.
Localnic la templu
A fost singura ocazie in care am putut sa trecem de demonii de la usa templului intern si de balinezii de la ‘security’. Curtea templului intern e, de obicei, interzisa pentru non-hindusi, asa ca am profitat de ocazie sa aruncam curiosi priviri, desi multimea stransa in jurul brahmanului (preotul hindus) ne-a impiedicat sa exploram prea mult.
Binecuvantarea brahmanului
E foarte interesant (si placut) faptul ca Bali-ul e o oaza de hinduism in mijlocul celei mai mari tari musulmane din lume. E o cultura mult, mult mai bogata (sunt in extaz la vederea demonilor sau mastilor barong), mult mai exotica si mai incitanta fata de cultura subtila musulmana (care interzice clar orice reprezentare a chipurilor). Unde mai pui ca nu mai suntem treziti la 4 dimineata de cantecul imamului la moschee.
Curiosi, ne-am invartit mult prin curtile templului, asistand la pregatirile pentru dansuri.
Tanar pregatindu-se pentru Baris, dasul razboinicilor
Gata pentru Legong, unul dintre cele mai spectaculoase dansuri balineze, intotdeauna executat de tinere adolescente
Ceremonia se dezlantuise, in fiecare curte intamplandu-se altceva, fie ca erau concerte ale orchestrelor gamelan sau dansuri Legong, Baris, Topeng sau altele de care nu auzisem.
In Bali, cultura e mai vie parca decat oriunde. Desi extrem de traditionala, intotdeauna exista inovatie. Walter Spies si alti expati europeni au adus o influenta benefica in perioada interbelica (si dupa), iar in prezent atelierele de pictura si galeriile in Ubud sunt mai dese decat chioscurile in Romania (ce n-as da sa se inverseze situatia). Unul dintre cele mai cunoscute dansuri, Oleg Tambuligan (dansul bondarului) a fost inventat de un dansator local acum 50 de ani. Iar recent, foarte recent (3-4 ani) au aparut si orchestre gamelan compuse exclusiv din femei. Si care canta extraordinar!
Am plecat, intr-un tarziu, dupa multe dansuri si cantece, insa ceremonia a continuat pana dupa miezul noptii, cu razboinici scuturandu-si lancile, adolescente contorsionandu-si trupurile pe melodiile orchestrelor gamelan si, cu siguranta, cu un barong invingand-o pe Rangda, simbolul raului, in final!
