Peru are mai multe delicatese decat m-as fi asteptat. Motiv pentru care nu ni s-a parut deloc deplasat sa pierdem aproape patru ore pe autobuz pentru a ajunge in San Pedro de Lloc, un sat pierdut in mijlocul desertului pentru a lua pranzul.
Nu orice pranz, ci ceviche de lagartito, o specialitate care se gaseste doar in San Pedro de Lloc. Ce e lagartito? O soparla destul de uscata si cu un schelet… abundent. O adevarata aventura gastronomica, in completarea celor deja avute. Si, va asigur, nu e ultima!
Ceviche de soparla
Gata cu 2009!
Ne-am intors in Huanchaco pentru a incheia anul pe malul Pacificului, pregatiti de o fiesta in stil latino. In spiritul traditiei—care zice ca trebuie sa ai cat mai multe lucruri galbene la trecerea in noul an, pentru a-ti purta noroc—ne-am cumparat lenjerie intima galbena de la unul din zecile de standuri cu asa ceva.
Lucrurile galbene poarta noroc
Tot traditia zice ca trebuie sa dai foc lucrurilor vechi…
Am tot asteptat fiesta la miezul noptii, insa in afara de obisnuitele artificii, agitatia din strada a fost neasteptat de „obosita”.
2010 pe plaja
Si uite-asa s-a terminat si 2009, un an mai lung pentru noi cu 12 ore, adunate din diferente de fus orar din calatoriile din Indonezia (5 ore) si de acum, din Peru (7 ore).
La Multi Ani!