Am reusit sa dormim in autobuz pana cand ne-a aruncat cu tot cu rucsaci, la 7 dimineata, in autogara din Trujillo. Peruanii il stiu ca „orasul eternei primaveri”, si e destul de primavara aici daca esti optimist. Altfel, ai fi zis ca e octombrie si sta sa ploua.
Cu toate astea, oamenii locului par optimisti referitor la vreme, si se risca. Niciunul n-avea umbrela, iar altii mai curajosi se exprimau artistic cu creta pe asfalt. Orar a Jesús que no llueva!.
Altfel, orasul e ca multe altele din Peru—Plaza de Armas in centru, plina de oameni chiar daca e luni, multa agitatie si mancare buna.
Cladirile coloniale din Trujillo
Cu toate astea, am admirat mai degraba placutele de faianta pictate migalos cu numele strazilor (deh, ce sa-i faci, deformatie profesionala).
