Pentru ca valurile serioase se ratacisera pe undeva prin Atlantic, pe fereastra noastra se vedeau doar cateva ridicaturi anemice pe suprafata apei, asa ca ne-am hotarat sa plecam din nou la Tamri.
Am asteptat o ora si jumatate in statie, cu trei autobuze arhipline care ne-au dat cu flit si n-au oprit, si cu doi taximetristi care incercau sa profite de situatie si sa isi castige salariul lunar. Mhand ne-a salvat, gasind o dubita in care ne-am inghesuit opt persoane si opt placi timp de jumatate de ora pana la Tamri.
Dupa ce am intrat in apa nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama de ce nu mai era aproape nimeni prin zona. Valurile veneau haotic, din toate directiile, vantul batea suficient de puternic incat sa te dea jos de pe placa, iar un curent puternic te tragea vartos spre larg. M-am lasat pagubas, in ideea ca preferam sa ajung cu alta ocazie in America.
La intoarcerea in Taghazout am oprit sa admiram surferii de la Boilers Point, care se dadeau pe niste valuri superbe. Eu m-am multumit cu inca o ora si ceva de practica pe valurile pentru grupa mica de la Panorama.
Boilers Point
Dupa un dus binemeritat am stat la povesti cu vecinii, australianul Jason si sud-africanul Piotr. Jason, sudor de meserie in varsta de 34 de ani, isi ia din cand in cand cate o vacanta de 1-2 ani (asta ca sa nu mai ziceti nimic de mine). Vacanta trecuta a calatorit prin toata America de Sud. Vacanta asta a stat cinci luni in Indonezia, doua in Asia de Sud-Est, acum inca patru-cinci in Africa de Vest. Urmeaza direct Europa de Est iar apoi Orientul Mijlociu, cu speranta ca de Craciun in 2006 se va intoarce acasa.
Piotr are 24 de ani traieste de doi ani in Spania, unde a lucrat in echipaje pe iahturi (veliere), ultimul dintre ele apartinand familiei Gucci. S-a plictisit, si-a dat demisia si a venit in vacanta la surfing, inainte sa-si caute un alt job.
Pentru ca tot incercam de ceva timp sa dam de Youssef, unul dintre prietenii lui Mhand care stie sa cante pe bune la djembe, si pentru ca am dat de el, nu l-am lasat sa scape (nici el pe noi) pana la 2 noaptea. Am invatat o gramada de ritmuri noi, pe care le-am si uitat, insa a fost o atmosfera calda marocana, cu prietenii lui Mhand, colegele de camera ale lui Youssef (Fatihma si Fati-flower) si cu tajina gatita la miezul noptii de prietenele lui Mhand si care i-a saturat pe toti cei zece oameni (inclusiv subsemnatul) care si-au bagat mana in imensa strachina de lut.
Eu si Youssef, scotand o gramada de zgomote relativ coordonate