Deja nu mai e nici o noutate faptul ca plec din nou in vacanta. Mai mult, a devenit un fel de reflex pavlovian la cel putin o parte dinte prieteni care m-au sunat de la inceputul lui decembrie sa ma intrebe unde mai plec anul asta. Ei bine, Habarnam a plecat din nou in India, insa nu singur ci cu o prichinduta, Adriana.
Asa e acasa
De ce India? Simplu–mi-a placut, sunt innebunit dupa mancarea indiana si, in plus, India de sud e cu totul altceva decat partea de nord pe care am vazut-o acum trei ani. Asa ca nu mi-a trebuit mult sa pun datoriile de creativ in cui si, dupa patru aeroporturi, trei avioane si 24 de ore pe drum, sa ajungem la 8 dimineata in Thiruvananthapuram, capitala statului Kerala. Zapuseala, palmieri, nisip si plaje servite de indata ce cobori din aeroport… o atmosfera propice sarbatorilor de iarna, dupa cum m-am obisnuit in ultimii ani.
Asa e in vacanta
Unii mai si muncesc, incercand sa lase oceanul fara peste
Altii asteapta sa vina nenea sa-si mute masina rosie, pentru ca sa poata pleca la film
India e locul perfect pentru o plecare fara nimic planificat in afara de biletul de avion–hoteluri sunt pe toate drumurile si pentru toate gusturile si bugetele, de la 2 EUR la 200 EUR pe noapte. Unul dintre ele s-a gasit si pentru noi, unde am picat lati de oboseala pana pe inserate.
Trezirea ne-a impins la gesturi turistice si am inceput cu ce era mai usor, o vizita la Sri Padmanabhaswamy, cel mai mare templu hindus din Thiruvananthapuram. Nu stiu daca voua vi s-au incalcit gandurile incercand sa cititi cele doua nume, eu pot doar sa atest ca le-am gresit si corectat de cinci ori de cand am inceput sa scriu. Indienii au o pasiune deosebita pentru nume din astea, supercalifragilisticoexpialidociouase. Inteleg ca sunt nationalisti si ca au schimbat Bombay in Mumbai, Calcutta in Kolkata si Madras in Chennai, insa ar fi putut sa gaseasc altceva pentru Trivandrum, nu Thiruvananthapuram.
Templul Sri Padm#%^?!&$@my
Revenind la vizita la templu, aceasta a durat mai putin decat a durat sa-i spunem numele, pentru ca doar hindusii au voie sa intre, strainilor fiindu-le absolut interzis. Asa ca am facut poza-vedere de mai sus si am plecat inapoi spre hotel. Doar ca in India neprevazutul nu te lasa sa-ti faci planuri, nici macar de scurta durata. In mai putin de un minut am dat nas in nas cu singurul turist pe care l-am vazut aici, o tanara hippie care intr-o singura expiratie ne-a spus ca intr-o cladire alaturata are loc un concert de muzica clasica indiana. In acelasi minut ne-am trezit aproape luati de mana si dusi intr-o sala cu scaune de plastic in care concertul a inceput imediat, de parca ne mai astepta doar pe noi.
Dupa concert, tanara (despre care am aflat doar ca era ucraineanca si ca urma sa plece spre Kollam) a disparut la fel de repede cum aparuse, fara sa ne lase timp sa ne dezmeticim. Asa ca ne-am intors lenesi pe jos spre hotel, facand doar un popas pentru a manca la Maveli Cafe/Indian Coffee House, o cafenea ciudata care semana cu turnul Babel, proiectata de un arhitect britanic obsedat de caramizi, pe nume Laurie Baker.
La Maveli Cafe