La 8 am fost in picioare, am facut un dus si am luat micul dejun, pentru ca la ora 9 sa plec intr-un „10-point tour” cu un taxi recomandat de gazdele mele de la hotelul Mintokling.
Taxiul, ca si cele din Darjeeling, era un minivan Mahindra, iar soferul, Jigme, stapanea surprinzator de bine limba engleza. Mult mai bine decat toti indienii pe care i-am intalnit pana acum
Datorita cetii laptoase care umplea vaile din jurul Gangtokului, am eliminat din lista cu 10 puncte pe cele 3 care ofereau vederi splendide ale Khangchendzonga, adaugand o vizita la Sikkim Time Corporation (fabrica de ceasuri) si la inca o manastire. I-am prezentat Iista cu obiective lui Jigme, care a facut un traseu optim, sugerand sa incepem cu Enchey Gompa, o manastire budista, la cativa kilometri deasupra Gangtokului.
Enchey Gompa, manastire a ordinului budist Nyingmapa (palariile rosii) a fost construita de un lama zburator, Druptob Karpo, care a fost zeificat, avand un altar propriu. Khangchendzonga este celalalt zeu cu altar propriu la Enchey Gompa, veghind asupra intreg Sikkim-ului. Jigme a incercat, cu un succes partial, sa imi explica mai multe despre cele patru ordine budiste: Gelugpa (cu palarii galbene, cei mai numerosi, condusi de Dalai Lama), Nyingmapa (palariile rosii), Kagyupa (Kagyu este palaria neagra purtata de maestrul ordinului, Karmapa) si Sakyapa. Diferentele sunt destul de subtile, cea pe care am tinut-o minte e ca cei din ordinul Nyingmapa au voie sa se casatoreasca, sa manance orice si sa bea alcool, si chiar sa se roage in stare de ebrietate. Halal oameni sfinti.
De la Enchey Gompa am plecat spre Rumtek, la 25km de Gangtok, unde se gaseste cea mai importanta manastire a ordinului Kagyupa din India.
Pe drum, Jigme nu a facut altceva decat sa ma surprinda. E prima persoana din India (in afara altor turisti) care stie ceva despre Romania–ca suntem buni la gimnastica. Vorbeste 5 limbi: hindusa, tibetana, nepali, bhutia si engleza (aceasta din urma mult mai bine decat indienii cu care am venit in contact pana acum). Imi povesteste despre populatia din Sikkim: 75% sunt nepalezi emigrati, iar 25% Bhutia (tibetani) si Lepcha (asemanatori ca fizic, insa mai mici de statura si cu trasaturi apropiate de ale japonezilor). Jigme e Bhutia. Bhutanezii sunt diferiti de Bhutia, chiar daca au stramosi comuni. Bhutia mananca fara probleme carne de vaca (sunt budisti), iar eu sunt intrebat daca romanii mananca de toate. Da, in afara de caini, pisici, de-astea, ii zic eu. Jigme imi povesteste despre triburile din Assam, un stat indian din est (la est si de Bangladesh): mananca orice, caini, pisici, serpi, sobolani, „except one bird in the sky and one four-legged thing”. Ma pune sa ghicesc care. Dupa incercari nereusite, imi zice razand: „the airplane and the wooden table”.
Am ajuns, dupa 45 de minute de calatorie prin jungla, la Rumtek, pe un varf care domina zona. Rumtek Dharma Chakra este manastirea cea mai importanta pentru ordinul Karmapa, o copie fidela a manastirii din Tibet unde se gaseste centrul acestui ordin. Maestrul scolii poarta titlul de Karmapa.
Jigme mi-a povestit despre problemele din interiorul scolii (despre care prinsesem franturi doar). Cel de-al 16-lea Karmapa, a construit aceasta manastire in 1960. La moartea sa, a lasat o serie de indicii despre cum va putea fi identificat cel de-al 17-lea Karmapa. Dupa cinci ani, calugarii de la Rumtek au desigilat aceste detalii si au plecat sa-l gaseasca pe cel in care s-a reincarnat Gyalwa Karmapa. L-au gasit in Tibet, intr-un sat de nomazi, intr-o familie mai mult decat saraca, si l-au adus in India. Dalai Lama (care este „sef” peste toate ordinele budiste, nu doar cel cu palarii galbene) l-a recunoscut, la fel si calugarii de la Rumtek. Totul parea sa fie normal, pana cand o alta gasca de calugari au zis ca de fapt ei au gasit pe altcineva care se potriveste indiciilor, si a iesit un scandal maxim. Karmapa este cea mai importanta persoana in ierarhia budista dupa Dalai Lama. In consecinta a iesit un scandal imens intre cele doua grupari de calugari, si armata indiana a trebuit sa intervina pentru a aplana conflictul. Celui de-al 17-lea Karmapa, un copil pe atunci, i s-a interzis sa intre in statul Sikkim, fiind exilat la Dharmsala, resedinta lui Dalai Lama din India. E considerat ca fiind cel mai puternic adolescent din lume, datorita influentei pe care o are in cadrul budismului. Pana la reglementarea situatiei, manastirea Rumtek e pazita de soldati indieni inarmati.
La plecare, vedem, spre surprinderea mea, si calugari foarte tineri, copii, care joaca badminton, sau jocuri cu mingea, topaie. Ca orice copil.
Coboram pe langa siruri de roti de rugaciune budiste, pe care Jigme le invarte in sensul acelor de ceas. Niste turisti indieni le invart invers, iar ghidul meu le explica de ce trebuie invartite in sensul opus. Jigme continua sa le invarta, rostind mantra budista „Om Mani Padme Hum”. Cand il rog sa imi explice semnificatia, zambeste si imi spune ca lui Dalai Lama ii ia 2 zile sa explice sensul mantrei. Ma resemnez, dupa ce ma uit la ceas.
Am lasat in urma Rumtek si am coborat spre vechea manastire Rumtek, de langa satul cu acelasi nume, construita de al 5-lea Karmapa, cu mult timp inainte. Manastirea originala a ars, si a fost re-construita recent. Curiozitatile mele il bombardeaza pe Jigme care e mai mult decat incantat sa imi povesteasca despre steagurile de rugaciune. Cele multicolore, pe care le-am vazut peste tot in Darjeeling sau in Sikkim, sunt pentru a aduce noroc si a feri de spiritele rele. In fata caselor Bhutia sunt steaguri colorate mari, tocmai in acest scop. Jigme imi arata steagurile albe din fata vechii manastiri Rumtek si imi spune ca sunt steaguri de doliu. De fiecare data cand moare un budist, familia acestuia trebuie sa ridice 108 steaguri albe, nu neaparat toate in acelasi loc. Muntii prin care am trecut sunt plini de aceste steaguri albe… de ce 108? se pare ca e un numar „magic” in aceasta religie.
Il intreb pe Jigme si de clopotele atarnate de portile templelor hinduse, daca sunt tot pentru a purta noroc. Dupa ce zambeste larg, de la o ureche la alta, imi spune ca sunt mai degraba pentru a trezi zeii.
Pe altarul de la Rumtek sunt o multime de ofrande colorate. Jigme imi spune ca sunt facute din unt. Fantastic! Bineinteles ca nu pot sa fac fotografii in interiorul manastirii, insa extraordinarul meu ghid si sofer imi vinde un pont: odata ce am calcat pragul in afara manastirii, pot face fotografii, cu portile larg deschise. Ceea ce si fac, pentru a imortaliza aceste curioase ofrande.
Ne intoarcem in Gangtok, unde mai sunt pe lista trei obiective.
Namgyal Research Institute for Tibetology este cel mai cunoscut si prestigioas institut ce studiaza tibetologia, creat la initiativa actualului Dalai Lama, si sub patronatul ultimului rege al Sikkimului, Namgyal. Institutul, care e construit ca o manastire budista, contine peste 30,000 de documente si obiecte legate de budism si Tibet, incluzand fluiere facute din femururi umane, manuscrise Lepcha, tibetane si sanscrite, si multe altele. Bineinteles ca fotografia e permisa doar din prag, insa e bine ca am aflat acest lucru.
Do-Drum Chorten e o stupa imensa in care sunt inchise relicvele unor lama tibetani, scrieri religioase si alte obiecte de cult budiste. E inconjurata de 108 roti de rugaciune, iar Jigme imi spune ca trebuie mers in jurul ei doar in sensul acelor de ceas.
Ultimul punct pe lista, expozitia de flori, e total neinteresanta. Desi Sikkim e renumit pentru orhideele sale, in afara sezonului expozitia e ofilita–macar au bunul simt sa nu ceara taxa de intrare.
Ma despart de incredibilul Jigme pe Mahatma Gandhi Marg, adaugand la tariful perceput si un bacsis consistent impreuna cu o tona de multumiri. Ma insoteste inca jumatate de ora prin magazine, recomandandu-mi de unde sa iau cel mai bun cardamom, cea mai buna branza sikkimeza si multe altele.
Ma intorc la hotel dupa o escala la o agentie de turism care imi va aranja calatoria din ziua urmatoare spre lacul Tsomgo, si dupa ceva timp petrecut intr-un Internet Cafe.