Ploua in continuare in Tafraoute

Cu ghinionul care ma urmareste sunt o mana cereasca pentru locuitorii din Tafraoute. N-a mai plouat aici patru zile in sir de multi, multi ani.

Asa ca s-au cam spulberat planurile de a inchiria mountain bike-uri pentru a explora valea Ameln. Ne-am multumit cu o plimbari pe jos, pret de doi kilometri pana in Tazekka, un sat berber vechi, cocotat printre bolovani. Surprinzator, satul parea pustiu, desi am surprins cateva perechi de ochi urmarindu-ne de pe la ferestrele minuscule. Iar cu ajutorul unui baietas, am dat peste atractia locului, „la Gazelle”, o gravura pre-istorica pe una dintre zecile de stanci care impanzeau satul.

Tazekka
Tazekka
Tazekka
Satul Tazekka

Gazela
Gazela
Gravura preistorica „La Gazelle”

Ne-am intors in Tafraoute pe aceeasi ploaie mocaneasca, insa, la sfatul lui Houssine (de care ne tot izbeam peste tot), am plecat in directia opusa, spre „le Chapeau de Napoleon”, o stanca crescuta in mijlocul unui sat vecin, Aguerd Oudad, interesanta dar destul de departe de a semana cu o palarie. „Les français, ils sont fous!” ne-a marturisit mai tarziu Houssine, varianta berbera (Aguerd Oudad inseamna Muntele Degetul Mare) fiind mai aproape de realitate.

Chapeau de Napoleon
Chapeau de Napoleon
Le Chapeau de Napoleon

Printre picaturi a continuat si negocierea cu Ahmed pentru calatoria spre Sahara. Reducand traseul la 3 zile si prefacandu-ma ca „asta este, renuntam”, chiar iesind pe usa, am reusit sa ajungem la un pret sub jumatatea celui initial (desi Cristi era cat pe ce sa strice bunatate de negociere–noroc ca Ahmed nu stie romaneste).

Dupa ce am batut palma, toate lamentarile au luat sfarsit–e o afacere rezonabila pentru toate partile implicate. Am baut ceai si am stat la povesti cu Ahmed si Houssine, si cu Jessica si Midori, o canadianca si o japoneza care urmau sa calatoreasca impreuna cu noi spre Sahara. Houssine a fost fantastic de amabil si mi-a facut copii dupa CD-urile cu muzica berbera pe care le ascultasem la el in magazin.

Housinne
Housinne

La fel de ploioasa, seara s-a incheiat la taverna de langa hotel, cu inca doua ture de ceai, desi stiam ca iar voi avea un somn treaz, plin de vise agitate, insa ca ma voi trezi proaspat a doua zi dimineata.