Prima parte a zilei a trecut cu un mic dejun si cu o incursiune in labirintul din souq-uri, in care am avut de luptat serios pentru a negocia cu vanzatorii pentru a obtine un pret bun. Daca in Turcia targuitul e floare la ureche, marocanii sunt mult mai smecheri–te trezesti cu preturi umflate nesimtit, de 4-5 ori. Secretul e sa intrebi in cel putin doua-trei buticuri inainte sa-ti faci o idee despre pretul corect (care e cam jumatate din media pe care o obtii de la cele doua-trei buticuri). Nu va imaginati ca e usor. Odata ce ai intrebat de pret, putine sanse sunt ca un vanzator sa te lase sa pleci fara sa cumperi ceva.
Timpul a trecut mai repede decat ne asteptam, ne-a ajuns si targuiala, asa ca ne-am indreptat spre cartierul Gueliz, in orasul nou, unde Midori dorea neaparat sa vada Jardin Majorelle, o superba gradina in stil subtropical. Despre orasul nou din Marrakech (care inconjoara medina) nu pot sa va zic decat ca e probabil interesant dincolo de raza de implicare turistica. E curatel, vezi si marocance dragute, peisajul de la orizont e incredibil (cu Jebel Toubkal la 4157 m in centru), cartierele rezidentiale sunt, la propriu dupa cum zice metafora „oaze de liniste” (plus o gramada de palmieri as adauga eu).
Jardin Majorelle e un fel de gradina botanica moderna, proprietate a lui Yves Saint-Laurent, cunoscutul „couturier” francez). E la fel de impresionanta ca Gradina Botanica din Iasi si la fel de mica si inghesuita ca cea din Bucuresti. Vila centrala, care adaposteste un muzeu al culturii islamice, e de un albastru de te dor ochii (nu te pui cu designerii, am invatat-o pe pielea proprie), si probabil ar iesi mai dragut in poze daca ai putea s-o vezi bine din cauza hoardelor de turisti.
Ce m-a impresionat cel mai mult in gradina a fost, mai degraba, rezultatul vandalismului asupra bambusilor chinezesti—un adevarat muzeu in aer liber de typography.
Ne-am plictisit destul de repede de orasul nou, asa ca ne-am intors in piata Djemaa el-Fna, in medina. Spectacolul era la apogeu la apus: trupe de cantareti si acrobati, povestitori, imblanzitori de serpi, dentisti locali care isi etalau pe mese sutele de masele extrase, femei grase cu val pe fata care faceau tatuaje (temporare) traditionale cu henna, vanzatori de apa, sute de turisti marocani si straini si multi, multi altii.
Djemaa el-Fna, piata centrala din medina Marrakech
Koutubia, cel mai inalt minaret din oras
Daca n-ar exista Djemaa el-Fna, probabil Marrakech-ul ar fi un oras ca multe altele din Maroc. Asa ca am profitat si ne-am strecurat toata seara prin multime, band ceai hunja facut din scortisoara, cuisoare, ghimbir si ginseng, savurand o supa harira cu curmale si miere (interesanta) si incheind cu ceva mai normal, adica spanac cu calmar prajit.
Hunja, ceaiul condimentat