Probabil noaptea trecuta ramasese un spatiu intre hamac si plasa pentru tantari, pentru ca mana mea dreapta era umflata si creata precum coaja de portocala de la cate muscaturi aveam. Se pare ca tantarii de aici sunt mai speciali—nu actioneaza doar la apus si la rasarit ci toata ziua, iar in plus, ii cam doare la basca de sprayul protector. Am muscaturi pana si pe fund, prin hamac si pantaloni. Iar la toaleta din mijlocul naturii, nu indraznesc sa-mi dau pantalonii jos mai mult de treizeci de secunde, pentru ca nu vreau muscaturi prea multe pe partile mai sensibile sau mai intime. Asa ca adio, constipatie!
Plecam iar cu intarziere, pentru ca Wellington a plecat cu barca sa caute ceva, si s-a intors la pranz. Intre timp, Richard ma taraste prin jungla din nou, in cautare de serpi, insa gasim doar un regiment ordonat de furnici care cara frunze pentru musuroi—insa spectacolul e fascinant, asa ca stau mult timp cu ochii pe el.
Furnici care taie frunze… nu la caini
Parasim Nuevo Perú si navigam in amonte. Parasim si Rio Nuevo si intram pe unul dintre afluentii sai, care nici nu exista in anotimpul mai uscat. Oricum, de acum incolo se pare ca raurile si satele nu mai au nume. Spun sate, desi e vorba mai degraba de o mana de case aruncate pe o movila de pamant care se ridica suficient de mult deasupra apei. Si nu trece mult si oprim la ultimul sat—de aici incolo e doar jungla, scaldata intr-un soare arzator azi.
Sat Bora
Spre inserat tragem la mal, si dupa ce toata incarcatura e scoasa din canoe, mi se pregateste locul de dormit, adica traditionalul hamac, legat intre doi copaci de data aceasta, cu plasa de tantari in jur si cu o prelata de plastic, iar intre timp, Delicia si sotia lui Wellington pregatesc cina.
Eu ma ofer sa am grija de Jason, care pentru cele noua luni pe care le are, e perfect adaptat pentru jungla. Nu plange mai deloc, se joaca toata ziua si se taraste de-a busilea prin toate colturile, gangurind. Cand scapa nesupravegheat, se joaca cu maceta sau prinde gaze si alte chestii pe care le baga in gura, lucruri care, probabil, ar aduce la disperare un parinte din alte parti.
Jason
Programul de noapte continua cu vanatoare de broaste pentru interesele naturaliste ale lui Richard, si cu o vanatoare pentru de-ale gurii cu Wellington. Inceputa cu un pescuit cu maceta care are ca rezultat doi habarnam-cum-se-cheama mari cat palma, vanatoarea continua pe ape. Plec pe intuneric doar eu si Wellington, in amonte cu canoea. Urcam destul de mult timp pe cursul raului, cu motorul pornit, dupa care il coboram in liniste, dusi de curent. Wellington urmareste cu lanterna si asculta atent miscarile de pe maluri, gata sa traga cu pusca pe care o are sprijinita pe genunchi. Insa ploaia vine si ne strica toate planurile de vanatoare—ne intoarcem la tabara si ne cuibarim sub prelatele de plastic in hamace, sperand ca n-o sa ne ude la piele.