Ok, povestea continua. Fusesem destul de indecisi daca sa petrecem seara de ajun pe un kettu vallam, adica un houseboat, adica o barca locuibila. Nu numai ca ar fi fost cea mai scumpa experienta din toata India (deh, e atractia turistica numarul 1 in Kerala), ci si pentru ca am fi vazut lagunele din ziua anterioara, numai ca dintr-o perspectiva mai aristocratica.
Kettu vallam
In cele din urma, influentati si de Raimundo si Veronique (un cuplu peste care dadusem cu o seara inainte la Palmy Resorts prin José) dar si de potentiala parere de rau ca n-am fi facut ceva descris elogios de toti turistii, am ales sa mergem.
Raimundo si Veronique
Nu ne-am mai bazat pe promisiunile lui José sau ale altor agenti de turism si ne-am miscat fundurile pe docuri, unde la noua dimineata erau aliniate zeci de kettu vallam. Am negociat si ne-am targuit, pana cand am batut palma pentru Dream Boat, condusa de un anume capitan Kalpit, cam taciturn si cam tuciuriu (cine vrea sa-l contacteze, are mobil—+91 477 225 3949, mail si site.
Capitanul Kalpit
Ne-am intors rapid la hotel dupa bagaje si am fugit sa ne aprovizionam cu fructe, sucuri si bere, pentru ca restul era deja inclus in pretul barcii. Cu fructele si sucurile a fost simplu, insa berea se vindea doar la vice shop, o ghereta guvernamentala cu gratii, ascunsa dupa un sir de magazine si nesemnalizata, despre care si soferii de ricsa vorbeau in soapta. Banui ca e clar ca alcoolul (inclusiv berea) nu sunt foarte accesibile in Kerala (ceea ce nu e un lucru foarte rau, dovada ca am vazut un singur betiv toata saptamana in India, si probabil ala reusise sa strecoare ceva alcool medicinal de la farmacie).
Magazinul de vicii
Ne-am instalat confortabil si am plutit pe lagune pana a doua zi dimineata. Da, peisajele au fost aproape aceleasi, la fel de indescriptibile in cuvinte, insa vazute de la o alta inaltime, mult mai relaxati si mai rasfatati. Capitanul Kalpit si echipajul au facut tot posibilul sa ne simtim tratati ca niste maharajahi, Raimundo si Veronique au fost o companie extrem de agreabila, mancarea traditionala keralana (multe turte si multe sosuri iuti) a fost cea mai buna pe care am mancat-o pana atunci.
Kettu vallams
Adriana la confort clasa I
Oferta pescarilor pentru un pranz cu peste si creveti proaspeti
La plimbare prin sat, cu barca
Urmarind apusul
Oricat am fi vrut sa credem ca e Craciun, n-am reusit. E greu, cu palmieri si tantari, cu lagune si kettu vallams si fara Mos, fara goana dupa cadouri, zapada, prieteni si familie. Am decis impreuna cu Adriana ca amanam Craciunul pe luna ianuarie si ne-am relaxat pe puntea de sus la lumina felinarului pana cand patul moale si leganatul apei ne-a adormit mai repede decat ne asteptam si ne-a tinut pana a doua zi dimineata cand doar micul dejun a reusit sa ne scoata din somn.
Craciun pe barca, la lumina felinarelor