Fort Kochi e prea linistit. Sunt strazi pe care poti sa astepti o ora si nu trece nici o ricsa, nici un om si nici un caine. Lucru normal in multe locuri, dar nu in India unde ti se pare ingrijorator. Doar ai venit in vacanta si trebuie sa simti asta–sa fii trezit dimineata de claxoanele isterice sau de copiii care urla, sau de orice altceva caracteristic indian.
Asa ca am preferat sa ne petrecem ziua in Ernakulam, cartierul „modern” din Kochi, Modern insemnand ca e dotat cu mii de ricse si autobuze, cu un bazar plin de kitschuri si plastice chinezesti si cu un haos pe masura.
In Ernakulam
Ce m-a suprins a fost ca am gasit un Apple Authorized Service (suprinzator), unde am depus macbook-ul defunct, cu promisiunea lor (echivaland, bineinteles, speranta mea) ca in cel mult patru zile va fi vindecat. Lucru care insa ne face sa mai stam cateva zile in Kochi. In rest, n-am facut mare lucru in afara de cascat gura (in bazar) si mancat (in restaurant, bineinteles). Aaaa.. era sa uit. Am facut masaj ayurvedic.
Nu poti sa treci prin India de sud fara sa te impiedici de numeroasele centre Ayurveda, adica medicina traditionala. Majoritatea sarlatani sau amatori pusi sa se capatuiasca pe spatele turistilor, incearca sa-ti vanda cat mai multe–de la sapun la tratamente de relaxare sau vindecare a oricaror suferinte. Realitatea e ca Ayurveda e un lucru serios, insa aplombul cu care e vanduta turistilor o face sa para un fel de frectie la picior de lemn, nu foarte serioasa. Motiv pentru care am evitat pana azi zecile de ayurvedic spas din zonele turistice si am reusit sa dam peste o clinica serioasa. Unul dintre primele semne ca e serioasa si nu foarte turistica a fost recomandarea unui functionar de la un birou de turism guvernamental. Al doilea semn a fost ca soferul ricsei habar n-avea unde e locul, si i-a luat ceva timp sa-l gaseasca. Iar al treilea, care cel putin pe mine m-a convins, a fost ca locul semana cu un fel de dispensar veterinar de la tara. Am platit cu ochii inchisi pentru un masaj si o baie de aburi si m-am trezit intr-o camera modesta, cu un neon chior si un maseur, cum altfel, cu mustata.
La masaj
Am fost framantat timp de o ora, imbibat practic in uleiuri de tot felul (nu va imaginati ca erau parfumate, miroseau a ulei de rapita mai degraba)–lucru care ar fi fost placut daca as fi suportat senzatia de unsoare. Cred ca si ultimul mecanic uns cu vaselina sau muncitorii care curata cazanele la fabrica de ulei se simteau uscati si curati pe langa mine. Baia de aburi care a urmat n-a facut decat sa ma simt si mai alunecos. Noroc ca am beneficiat de o galeata cu apa fierbinte la final si un sapun pe care l-am consumat in intregime. Bineinteles ca n-a reusit sa scoata tot uleiul din mine.
Seara am ajuns inapoi in Fort Kochi, la gazda noastra Leelu. Dupa caldura infernala din Ernakulam si masajul ayurvedic, nu ne doream decat sa dormim. Deci e un lucru bun ca Fort Kochi e linistit.
Noapte si liniste in Fort Kochi