La ora 7.30 eram cuminte in fata hotelului, pentru a prinde microbuzul spre Paracas, de unde urma sa iau vaporasul (de fapt o barca nenorocita in care a trebuit sa-mi pun si vesta de salvare) spre insulele Ballestas.
Plecarea din Paracas…
Turul a inclus si o priveliste a unui desen, El Candelabro, asemanator ca stil cu cele din Nazca, sapat intr-unul din versantii de pe peninsula Paracas. Nu se stie ce scop avea, poate de recunoastere, insa e posibil sa reprezinte nu un candelabru, ci un cactus San Pedro, din a carui suc se extrageau substante halucinogene.
Barcuta si-a continuat drumul spre Ballestas, speriind carduri de rate (sau ce-o mai fi fost, daca o sa-mi spuneti ca ratele nu plutesc pe Oceanul Pacific) si improscandu-ma cu apa sarata. Chinul meu si al ratelor a durat 20 de minute, pana cand soferul barcii a lasat-o mai moale pentru ca ne apropiam de insula.
Insulele Ballestas
Nici un picior de om, desi de pe insule se extrage guano. Insa milioane de picioare de pescarusi de nenumarate specii, pelicani, pinguini Humboldt, cormorani si multe alte specii fac din insule niste locuri extrem de aglomerate si galagioase. Nu mai pun la socoteala si sutele de lei de mare care canta (pardon, zbiara), fac plaja si se joaca in disperare prin apa.
Pelicani
Pinguini Humboldt
Condor
Cormorani
Red Inca
Lei de mare
Insa orice lucru frumos are si un sfarsit, asa ca turul insulelor s-a incheiat, iar eu m-am intors la Pisco, doar ca sa imi iau bagajelul si sa ma arunc intr-un autobuz spre Ica, la o ora distanta sud pe Panamericana.
Din nou, Panamericana
Ica e foarte plictisitoare. Am zabovit doar cateva ore, mancand capsuni pana cand am ramas cu degetele rosii (culoarea s-a dus abia a doua zi). Un autobuz m-a cules mai apoi pentru a ma duce in Nazca, unde seara s-a incheiat negociind din nou transportul si conditiile pentru a doua zi, ocazie cu care am mai practicat un pic de spaniola.