Cu o seara inainte, imediat dupa impresionantul ritual theyyam, trasesem o fuga pana la autogara sa aflam ce optiuni aveam spre urmatoarea destinatie, Mysore. Raspunsul ne-a pus in fata unei decizii.
In 45 de minute eram inapoi la autobuz, cu rucsacele in spate, decisi sa ne petrecem noaptea de revelion in autobuz spre capitala mirosurilor din India, a uleiului de santal si a betisoarelor parfumate–Mysore, in statul vecin Keralei, Karnataka.
Ca si cum noaptea de revelion in autobuz n-ar fi fost ceva de tinut minte, am mai avut parte si de o adevarata aventura. Credeam initial ca aventura insemnau doar manevrele de Formula 1 pe care le facea soferul in intuneric, strecurand autobuzul milimetric printre camioane si ricse pe care noi, in primul rand de scaune din spatele lui, nici nu le vedeam. Asta a fost, insa, partea frumoasa. Dupa o ora de Formula 1, au urmat patru de off-road. Soselele de munte sunt distruse continuu de ploile musonice anuale si de camioanele care circula, insa nu credeam nici ca pot fi atat de adanci gropile, si nici ca autobuzele indiene pot topai ca la rodeo, dandu-ne cu genunchii si coastele de toate partile metalice cu care veneam in contact.
Off-road noaptea, in spatele unui camion
Plini de vanatai, am „savurat” si cireasa de pe tort, adica momentul in care a murit bateria autobuzului si treizeci dintre pasageri au coborat sa il impinga. Dupa 20 de minute de emotie, autobuzul a pornit si ne-a lasat in Mysore la 4 dimineata, deja in 2008.
La Multi Ani!
[…aici incepe 2008]
Ne-am trezit spre pranz si am iesit in oras. N-am fost intampinati de miresme de santal si alte arome dumnezeiesti, ci de claxoane si de soferi de ricsa extrem de insistenti si nesimtiti.
Am facut singurul lucru pe care poti sa il faci in Mysore daca esti somnoros, dezorientat si n-ai inspiratie–am vizitat palatul maharajahului, somptuos intr-adevar, dar lipsit de orice ar fi putut sa-mi trezeasca interesul.
Palatul din Mysore
Mult mai interesanta a fost piata, lipsita de miros insa plina de culoare…
…de la gramezile de pulbere de kumkum
…la gramezile de banane…
…si tonele de dulciuri.
Cel mai amuzant moment al zilei a venit seara, cand i-am cerut soferului de ricsa sa ne duca la restaurantul RRR. Ce a iesit din gura mea, un „the restaurant argh…argh…argh” si raspunsul in engleza al soferului „you mean restaurant Triple R” au facut-o pe Adriana sa rada cu gura la urechi tot timpul cinei (si a altor trei mese ulterioare).
Norocul meu ca m-am scufundat in facut poze la modul in care (de multe ori), masa e servita in sudul Indiei–sub forma de thali, pe o frunza de banana imensa in loc de farfurie.
