Ne-am plictisit si de Mysore. Asa ca am facut la fel–ne-am facut bagajele si ne-am infiintat la autogara. In cinci minute eram deja urcati in autobuz (norocul nostru) spre Bylakuppe.
Bylakuppe e un satuc amarat intre Mysore si Mangalore, pe care nimeni nu s-ar gandi vreodata sa-l viziteze. Decat daca, ca si noi, ar fi aflat ca in zona e una dintre cele mai mari comunitati de refugiati tibetani (aproape 18,000). Si daca, ca si mie, i s-ar fi facut pofta de momos.
Dupa ce am inghitit tot praful din Karnataka timp de doua ore pe autobuz (nu glumesc; citeam o carte si, de fiecare data cand stergeam praful de pe pagini, nu treceau cinci secunde pana cand sa simt din nou praful pe pagini, sub degete), am fost debarcati in Bylakuppe, la 10 km de satele si manastirile tibetane. Ce nu stiam e ca guvernul indian interzisese accesul strainilor in zona, sub amenintarea cu cinci ani inchisoare a celor care intrau fara un permis PAP, special eliberat.
Soferul de ricsa care ne-a dus pana la una dintre manastiri nu ne-a intrebat de permis, iar tibetanul de la receptia casei de oaspeti a manastirilor ne-a sfatuit ca, daca dam nas in nas cu politia, sa spunem ca suntem in drum dinspre Mysore spre Mangalore si ca ne-am oprit accidental. Asta dupa ce, bineinteles, ne-a cazat clandestin intr-o camera excelenta (am uitat sa va spun ca la fiecare hotel pana acum a trebuit sa completam o gramada de detalii din pasaport si viza pe cel putin doua formulare).
Apusul de soare ne-a prins la una dintre manastirile de pe colinele din jur. Ce n-am stiut si a facut ca scurta excursie langa Bylakuppe sa merite din plin a fost fascinantul Templu de Aur, cea mai frumoasa manastire tibetana din cate am vazut vreodata. Pe langa acoperisul din aur, decorat din belsug cu roti de rugaciune si zeitati, manastirea gazuieste si trei statui imense acoperite cu aur, dintre care cea din mijloc, a lui Buddha, masoara 18 metri in inaltime.
Templul de Aur de la manastirea Namdroling
Detaliu de pe acoperis
In interior, statuia din mijloc, a lui Buddha, inalta de 18 m
Seara am avut parte de un somn relaxant la manastirea la care eram gazduiti, cu singurul regret ca nu mancasem momos. Satele erau pustii, avand in vedere ca mai toti calugarii erau plecati in nordul statului Karnataka, langa Hampi, unde Dalai Lama venise pentru o prelegere de cateva zile.
Daca am fi stiut…