Cam asta ne-a sugerat cafeaua de dimineata, luata in gara Gambir din Jakarta, impreua cu o portie serioasa de Lonely Planet.
Ne propusesem sa urcam in primul tren si sa traversam insula Java in cautarea unor vulcani activi. Bandung, la doua ore de calatorie spre sud-vest, e al patrulea oras ca marime din Indonezia si un punct de plecare ideal pentru a urca pe Tangkuban Prahu, unul dintre vulcanii mai accesibili.
Cele doua ore au trecut repede, cu un peisaj suberb derulandu-se pe langa tren. Ghinionul nostru a fost ca aveam singura fereastra din tren care era atat de murdara incat nu puteai sa vezi nimic prin ea, decat umbre. Asa ca ne-am intins gaturile pentru a prinde macar cateva detalii de pe alte ferestre, mai curate. Am fost insa amuzati de sistemul de sales-on-board, prin care (asemenea calatoriilor cu avionul) poti cumpara tot felul de nimicuri, de la parfumuri la jucarii, listate intr-o revista de shopping.
Cumparaturi in tren
Odata ajunsi in Bandung, ne-am hotarat instant (nici acum nu stiu exact de ce) ca vrem sa plecam mai departe–de vulcani nu duce lipsa intreaga Java. Asa ca patru microbuze si patru ore mai tarziu, la zece seara, coboram in Cipana, un sat in centrul insulei Java. Hotelul a fost o surpriza placuta–baia avea o cada generoasa, in care curgea continuu apa fierbinte de la izvoarele termale din apropiere. Am lenevit doua ore in apa, si doar muchiile tari ale cazii ne-au trimis in pat, la somn. Gata de trezirea de dimineata, pentru asaltul Gunung Papandayan, unul dintre cei mai activi vulcani din Indonezia.
Cada de la Hotel Tirta Merta