La Mall
Incep cu un detaliu fara legatura cu subiectul, care insa merge asa, de incalzire.
Cautand o farmacie, ne-am impiedicat de un McDonalds si, in jurul lui, de un mall in adevaratul sens al cuvantului–Mal Malioboro. Cum am pasit dincolo de usile glisante, dincolo de jetul brusc de aer conditionat la zero grade, orice bariera culturala a fost depasita. Un mall e cel mai bun exemplu de globalizare. Sau vedeti vreo diferenta intre poza de mai jos si mall-urile din Romania?
La mall, cu Mos Craciun si tot tacamul
Full-options, as spune, cu tot cu Mos Craciun si craciunite, desi e cald al naibii si mai toti sunt musulmani. Dar „oh what fun it is to ride in a one horse open sleigh”, vorba cantecului.
Kopi Luwak
Am stat jos la o cafea. Nu orice cafea, ci o cana de Kopi Luwak. Pentru cine nu a vazut filmul „The Bucket List” (inca), e vorba de cea mai scumpa cafea din lume, care se vinde cu $50 cana (in State)–aici cu doar $8.
Savurand Kopi Luwak
Aaaa… am uitat sa zic de ce e asa de scumpa. Pentru ca se prepara foarte greu, doar in cateva zone din Sumatra. Kopi inseamna ‘cafea’, iar luwak e un animalut salbatic de prin jungla, un fel de corcitura intre pisica si maimuta. Daca inca nu v-ati prins de ce e greu de preparat, ei bine, pisi-maimuticile respective papa boabele de cafea, le digera partial, apoi are loc procesul natural de caca, dupa care antreprenorul indonezian scormoneste in rezultat, spala boabele, le prajeste, le macina si iaca cafeaua.
Va rog nu strambati tare din nas. Eu n-am facut-o (nu s-a miscat nici un muschi de pe fata mea cand am baut cafeaua) si nu cred ca nici antreprenorii respectivi nu stramba din nas, avand in vedere ca un kilogram de cafea se vinde pentru $300.
Durian
Cum se zice in tara lui Habarnam, din lac in put. M-am hotarat sa incerc si cel mai controversat fruct din lume, durianul. De aratat, arata ca o nuca de cocos in perioada punk din viata ei. Toate hotelurile au interzis acest fruct pe o raza de 100 de metri in jurul lor. Pe motiv de putoare.
Cel mai puturos fruct din lume
M-am hotarat sa ma aventurez. Tanti cea neclara din poza de mai sus, a despicat un fruct cu maceta si ne-a pus intr-un castron continutul, acoperit cu gheata si cu un lichid care cred ca avea rol de protectie–sa nu iasa mirosul usor la suprafata.
Am reusit sa invingem mirosul de ciorba ranceda cu ceapa, dar am descoperit un fruct dulceag, destul de bun la gust, aducand a banane amestecate cu unt de arahide si avocado. Am si terminat tot din farfurie. Ce a urmat a fost partea mai proasta–pentru mai bine de o ora am resimtit aroma de ciorba si ceapa, incercand sa evadeze din stomac cu orice pret.
Fishy-fishy
Am hotarat sa stingem aroma ultimei experiente cu ceva mai rafinat. Adica vietati marine, la Jimbaran, un restaurant la 6 km nord de Yogya.
Jimbaran e genul de restaurant pe care ti-ai dori sa ti-l poti deschide cand te intorci acasa, dupa care renunti cand iti dai seama ca ai putea servi doar crap si broscute raioase. Aici sunt cateva acvarii pline cu chestii care misca, de parca ar striga „pick me, pick meee!”. Adriana se targuieste binisor cu managerul de acvarii, care nu stie engleza foarte bine, dar rade tot timpul si zice numai „Yessssss”.
Adriana se asigura ca toate vietatile marii ajung la noi in farfurie…
…bineinteles, bine prajite
Alegem crabi, scoici, jumbo shrimps si o pisica de mare (nu din aia care face cafea). Iar in mai putin de 15 minute, masa se umple de farfurii, punandu-ne semne serioase de intrebare daca vom reusi sa le invingem. In final, insa, ne dam seama ca am ales perfect. Nu ne-a ramas decat dilema daca sa ne lingem degetele sau sa le spalam in bolurile cu apa cu lamaie.
Un crab dragalas…
…devine de-a dreptul apetisant cand e mai rosu si asortat cu frunze de salata
Impreuna cu prietenii sai, scoicile si gasca de jumbo shrimps