Cu o seara inainte ajunsesem in Lima si am preferat un loc cunoscut, langa piata San Martin, unde ajunsesem si acum trei ani—Hotel Bélen. Am adormit instant, iar a doua zi dimineata am scos nasul afara, adulmecand o Lima care nu s-a schimbat aproape deloc.
Quierolo
N-a fost greu sa-mi aduc aminte nici de prima mea interactiune cu gastronomia peruana, asa ca impreuna cu Adriana am luat micul dejun intr-o taverna pitoreasca, Quierolo, asa-zisa a artistilor.
Am inceput, cum altfel, cu ceviche, mancare traditionala. Adica peste crud, marinat zece minute in suc de lamaie cu condimente, garnisit cu prea multa ceapa cruda si nelipsitele cartof si porumb fiert. Mmmmm…. delicios!
Chevice de lenguado
Arta, dom’le
Dupa un brunch sanatos, e nevoie si de ceva „mancare” pentru creier, asa ca ne-a iesit accidental in cale o expozitie a doi frati, Rember si Santiago Yahuarcuani. Sper ca preferati niste poze in locul a doua pagini de critica literara, asa ca iaca:
Plaza de Armas
Fiecare oras peruan are in centru o Plaza de Armas, asa cum probabil avem si noi in fiecare oras o Piata a Unirii (si eventual o strada Stefan cel Mare). Numele vine de la depozitele de arme si praf de pusca pe care spaniolii le aveau in garnizoana din apropierea nelipsitei catedrale din piata centrala, gata de reactie in orice moment.
Acum, nu stiu daca trupele de parada care au aparut imediat ce am ajuns noi au dat dovada de viteza de reactie, sau pur si simplu a fost o coincidenta. Cert e doar ca eram pe cat pe ce sa fiu calcat cand faceam poze.
La parada, in Plaza de Armas
Cu vaca…
Am tinut neaparat sa bem un pisco sour, bautura tot traditionala, din albus de ou si din distilat de vin alb. Si, deformatie profesionala, am ales pentru asta barul cu cel mai bun nume si cel mai tare logo—El Gaucho Y La Vaca.
Salud!
… si cu porcul!
Pentru ca trecuse ceva timp de la cheviche, ne-am ametit binisor de la un pahar de pisco rece si bun. Si, pentru ca se apropia si seara, ne-am decis sa-l stingem cu o cina tot traditionala. Carne de porc (ok, purcelus pentru sufletele mai sensibile). De Guinea. O mancare traditionala a incasilor, care aveau tarcuri cu zeci sau sute de cuy, cum e cunoscut purcelusul de Guinea in meniurile din Peru.
Pentru curiosi: nu ne-a impiedicat nimic sa savuram cina, pentru ca animalul din farfurie nu aducea deloc cu chestiile alea pufoase si grasune din pet-shop! Si pentru ca l-am udat cu o carafa de chicha morada, o bautura usor fermentata, din porumb negru.
Cuy, un porc mai mic si de Guinea