Cevicheria Sonia

Azi am continuat experientele gastronomice. N-are sens sa va plictisesc decat cu una, deosebita insa—ceviche la Sonia, despre care aflasem dintr-un episod No Reservations al lui Anthony Bourdain (pe care il puteti vedea mai jos).

Ma asteptam sa fie mai usor de gasit, insa a trebuit sa sapam ceva timp prin carti de telefoane, sa intrebam tot felul de taximetristi, pana cand am dat de ea in Chorillos, o suburbie dubioasa de la periferia Limei. Am avut noroc ca am ajuns cu jumatate de ora inainte de pranz, pentru ca am ocupat una dintre ultimele mese libere.

Cevicheria Sonia e un mic restaurant de familie, al unui pescar din Chorillos (Freddy), care prinde chestiile pe care Sonia, sotia lui, le transforma in delicioase ceviche. Bineinteles, au ajuns si pe masa noastra cat de repede. Din pacate, in noi au incaput doar doua variante de ceviche din lista din meniu.


Ceviche de la casa, specialitatea Soniei


Un turist hamesit

Turul de forta a fost reprezentat de leche de tigre si leche de pantera, doua paharele de „suc” de la prepararea ceviche—extrem de sarat si de intens ca gust, insa n-am fi putut sa plecam fara sa le incercam!


Laptele de tigru si de pantera

In final, inainte de a ne urca in autobuzul care ne duce din Lima spre Trujillo, va dau de treaba cat noi dormim: retete de ceviche de la Gaston Acurio, unul dintre cei mai „tari” bucatari peruani.

De la peste la porc (de Guinea)

Cu o seara inainte ajunsesem in Lima si am preferat un loc cunoscut, langa piata San Martin, unde ajunsesem si acum trei ani—Hotel Bélen. Am adormit instant, iar a doua zi dimineata am scos nasul afara, adulmecand o Lima care nu s-a schimbat aproape deloc.

Quierolo

N-a fost greu sa-mi aduc aminte nici de prima mea interactiune cu gastronomia peruana, asa ca impreuna cu Adriana am luat micul dejun intr-o taverna pitoreasca, Quierolo, asa-zisa a artistilor.

Am inceput, cum altfel, cu ceviche, mancare traditionala. Adica peste crud, marinat zece minute in suc de lamaie cu condimente, garnisit cu prea multa ceapa cruda si nelipsitele cartof si porumb fiert. Mmmmm…. delicios!


Chevice de lenguado

Arta, dom’le

Dupa un brunch sanatos, e nevoie si de ceva „mancare” pentru creier, asa ca ne-a iesit accidental in cale o expozitie a doi frati, Rember si Santiago Yahuarcuani. Sper ca preferati niste poze in locul a doua pagini de critica literara, asa ca iaca:

Plaza de Armas

Fiecare oras peruan are in centru o Plaza de Armas, asa cum probabil avem si noi in fiecare oras o Piata a Unirii (si eventual o strada Stefan cel Mare). Numele vine de la depozitele de arme si praf de pusca pe care spaniolii le aveau in garnizoana din apropierea nelipsitei catedrale din piata centrala, gata de reactie in orice moment.

Acum, nu stiu daca trupele de parada care au aparut imediat ce am ajuns noi au dat dovada de viteza de reactie, sau pur si simplu a fost o coincidenta. Cert e doar ca eram pe cat pe ce sa fiu calcat cand faceam poze.


La parada, in Plaza de Armas

Cu vaca…

Am tinut neaparat sa bem un pisco sour, bautura tot traditionala, din albus de ou si din distilat de vin alb. Si, deformatie profesionala, am ales pentru asta barul cu cel mai bun nume si cel mai tare logo—El Gaucho Y La Vaca.


Salud!

… si cu porcul!

Pentru ca trecuse ceva timp de la cheviche, ne-am ametit binisor de la un pahar de pisco rece si bun. Si, pentru ca se apropia si seara, ne-am decis sa-l stingem cu o cina tot traditionala. Carne de porc (ok, purcelus pentru sufletele mai sensibile). De Guinea. O mancare traditionala a incasilor, care aveau tarcuri cu zeci sau sute de cuy, cum e cunoscut purcelusul de Guinea in meniurile din Peru.

Pentru curiosi: nu ne-a impiedicat nimic sa savuram cina, pentru ca animalul din farfurie nu aducea deloc cu chestiile alea pufoase si grasune din pet-shop! Si pentru ca l-am udat cu o carafa de chicha morada, o bautura usor fermentata, din porumb negru.


Cuy, un porc mai mic si de Guinea

Din nou in vacanta

Anul asta Habarnam & prichinduta au plecat ceva mai tarziu in vacanta—din Bucuresti spre Amsterdam, apoi spre Lima inca 13 ore. Cei de la KLM in sfarsit au apreciat ca le sunt client fidel, astfel incat au adaugat in sistemul de inflight entertainment si ceva pe placul meu.

De ce din nou o luna in Peru, se vor intreba multi. Simplu. Pentru ca trei saptamani in jungla amazoniana nu se compara cu nici o alta experienta avuta. Aventura la maxim, experiente inedite si multe altele (daca n-ai citit despre aventurile anterioare in jungla, poti incepe de aici).

Gata pe azi! Povestile interesante incep de maine!