Faceți cunoștință cu Jeannie, o tigruță de trei luni somnoroasă și foarte mâncăcioasă.
Jeannie
O descoperisem pe Jeannie la Tiger Kingdom, la 20 km nord de Chiang Mai, după o călătorie aventuroasă pe scuter. Tiger Kingdom e un adăpost pentru tigri, în care poți interacționa limitat cu ei—o inițiativă controversată. Mulți zic că tigrii sunt drogați pentru a nu fi agresivi, că sunt mult prea expuși la atenția turiștilor sau că sunt maltratați. Și, bineînțeles, suficiente articole despre turiști mușcați de tigri la Tiger Kingdom. Sincer, din tot ce am văzut aici, multe dintre zvonuri sunt distorsionate sau neadevărate, iar senzația de a ține un tigru în brațe bate orice experiență!
Revenind la Jeannie, ne-am bucurat de ea timp de aproape 20 de minute, cât a durat să sugă tot laptele din sticlă, mormăind fericită în brațele noastre cu burtica bombată și tigrată pufos.
Capitolul alăptare
Ne-am trezit la un moment dat spionați de doi ochi verzi și foarte curioși. Tiptil, tiptil, de noi s-a apropiat un frățior al lui Jeannie, curios și cu chef de joacă (sau poate doar gelos pe surioara lui care beneficia de biberonul cu lapte). A dat cu lăbuța de câteva ori, cerșind afecțiune și lăptic, însă n-a avut mult noroc—un îngrijitor a apărut și l-a separat, pentru a nu-i fura biberonul lui Jeannie.
Un tigruț jucăuș
The big guys
După ce Jeannie s-a săturat, am trecut în cușca cu tigrii mari. Îți trebuie ceva curaj, după ce citești cum o neozeelandeză s-a ales cu treizeci-și-ceva de copci după ce a fost mușcată de unul dintre tigrii mari de la Tiger Kingdom.
Leonardo, un „tigruț’ de doi ani și 175 de kilograme
Și colegul lui, Oliver
Ne-am trezit în compania a doi tigri tineri, de doi ani—Leonardo și Oliver. Leonardo ne-a lăsat să-l mângăiem, destul de nepăsător, ca un motan plictisit (ok, un motan mai mare). A reacționat însă incredibil când Adriana a început să îl scarpine pe burtă, și a început să se rostogolească ca un cățel alintat pe o parte și alta. Nu ne venea să credem că e vorba de tigri, acei ucigași feroce ai junglei!
N-a durat mult, însă, și am avut parte de o demonstrație care ne-a urcat adrenalina în tavan—probabil gâdilat („scărpinatul” presupune forță suficientă), Leonardo a devenit brusc deranjat și s-a întors mârâind spre noi. Am simțit cum ni se ridică părul pe spate și ne-am dat un pas în spate… nu ne doream să devenim subiectul unui nou articol despre turiști atacați de tigri.
Zâmbind forțat la mârâitul lui Leonardo
Am trecut la Oliver, fratele mai pașnic al lui Leonardo, care dormea plictisit. Ne-am întins și noi lângă el, pentru siestă, punând capul pe spatele lui, ca și cum ar fi fost un animal de catifea.
Din păcate n-am avut un somn liniștit (nici dacă am fi avut mai mult timp nu cred că ne-am fi încumetat să închidem vreun ochi). După douăzeci de minute, timpul nostru cu tigrii a expirat, am urcat în șea (la scuter) și gata e povestea! Aveam să păstrăm până seara târziu mirosul de tigri și părul lor pe haine, gura ușor uscată și bucuria unei experiențe unice…