Ceasul a sunat la 3:30, si bineinteles ca i-am dat snooze de cateva ori pana cand mi-am spus ca trebuie sa decid: ori dorm, ori plec sa vad rasaritul de pe Tiger Hill. Spre surprinderea mea, am ales totusi sa plec.
In momentul in care ieseam din camera, pe la 4 adica, m-am ciocnit de doua tipe care aveau aceeasi tinta: Tiger Hill. Am coborat spre statia de jeepuri, iar pe drum am facut cunostinta: Nikki din Marea Britanie si Marija din Croatia. Nikki studiase in Kolkata o luna muzica (sitar) si interactiunile dintre muzicieni pentru teza ei de doctorat. Marija venise doua saptamani la o conferinta si, din cauza unor probleme cu viza si biletul de avion a trebuit sa ramana inca doua.
Am luat un jeep impreuna cu alte 8 persoane si intr-o ora am fost in varful Tiger Hill. Soarele a rasarit la 6:10, platforma plina de turisti s-a umplut de strigate de admiratie, iar peisajul a fost de nepovestit. Crestele Khangchendzonga s-au luminat mai intai in rosu, apoi in galben, pentru ca mai tarziu zapada sa straluceasca alba. In stanga se puteau vedea alte varfuri, printre care si Everestul, iar pe o creasta, la 2100m, casutele terasate din Darjeeling.
Khangchendzonga (se citeste Can-cen-giunga) inseamna in tibetana „cetate cu cinci piscuri”. Cu o inaltime de 8598m e al treilea varf din lume si cel mai inalt din India. E un munte sfant pentru localnici si, de aceea, cataratul pe el e interzis, in afara unor trasee pe care iti trebuie permise speciale.
Jeepurile au luat turistii si au coborat, iar eu, impreuna cu Nikki si Marija am luat-o la vale pe jos. Desi a durat mai bine de o ora, coborarea a fost foarte placuta. Pe langa tot felul de povesti, peisaje superbe cu bambusi, plantatii de ceai, pini, am avut ocazia sa imi aduc aminte de excursia de birdwatching cu Chris Holt. In varful unui pin statea o pasare de prada (nu sunt chiar atat de bazat sa spun si specia) pe care doua ciori o hartuiau. Am filmat scena, camera video avand un zoom de 25x, mult mai mare decat al aparatului foto. E foarte ciudat sa vezi ca pasarile de prada (chiar si vulturi cu anvergura aripilor de 3m) sunt hartuiti de ciori.
Pe drumul de intoarcere, am oprit in Ghoom, la cea mai veche manastire budista din zona: Yiga Choling Gompa, construita acum 150 de ani. E singura manastire in zona in care ai voie sa faci fotografii, dar trebuie sa platesti 10 rupii pentru fiecare. Am cheltuit si eu 50 de rupii pentru a fotografia o carte de rugaciuni tibetana, o statuie de 5m a lui Buddha, si picturile de pe pereti. Am stat de vorba cu un calugar tanar, refugiat din Tibet la 19 ani, care a incercat sa ne explice ce e cu diferitele secte budiste. La plecare ne-a dat cate un mar si o mandarina, care ne-au mai inselat foamea.
La intoarcere am luat un autobuz din Ghoom pana in Darjeeling. Extrem de aglomerat, cu indieni pe scara care bateau cu palma in tabla autobuzului cand acesta se apropia prea mult de parapet sau prapastie. Claxonat infernal, un miros oribil, inghesuiala maxima–o experienta interesanta, trebuia incercata.
Am luat pranzul la Kunga, o supa excelenta si, din nou, momos. M-am spalat pe maini in bucataria extrem de mica–a trebuit sa iasa o persoana ca sa pot intra eu.
Mai tarziu, spre dupa-amiaza, am vizitat o plantatie de ceai, Happy Valley Tea Estate, unde un nene ne-a explicat procesul de „fabricatie” al ceaiului: care frunze sunt cele mai bune, cum se usuca, unde fermenteaza frunzele si cum se sorteaza diferitele calitati. Din pacate eram in afara sezonului, asa ca fabrica era pustie, si plantatia la fel.
De la Happy Valley am plecat spre gradina zoologica Padmaja Naidu. Ma asteptam la un spatiu mai mare si fara custi, insa din pacate o parte din animale sunt inchise in spatii mici si se plimba obsesiv dintr-un loc in altul. Am vazut lupi tibetani, urs himalayan si, cei mai simpatici, ursi panda rosii, care seamana mai degraba cu ratonii.
Langa gradina zoologica am vizitat Himalayan Mounteneering Institute, unde se afla cenusa lui Tenzing Norgay, celebrul sherpa care a cucerit Everestul in 1953 impreuna cu Edmund Hillary.
La incheierea programului am baut impreuna cu Nikki si Marija un ceai FARA lapte la Glenary’s, un pub in care canta Whitesnake si The Eagles. Pentru jumatate de ora am uitat ca suntem in India.