În căutarea unor triburi mai tradiționale, trebuia să ne continuăm călătoria în amonte pe Batang Rejang, timp de șase ore, până la Belaga.
Bineînțeles că nimeni nu știa dacă barca spre Belaga merge sau nu. Am aflat abia când am ajuns pe debarcader, la 8 dimineața, că nu va fi nicio barcă, pentru că nu e suficientă apă pe Batang Rejang. N-am avut încotro, și ne-am luat bilete de întors la Sibu. După care ne-am înecat amarul cu două halbe de Guiness pline cu cafeaua de dimineață, la un kopitiam (un fel de restaurant/cafenea, obligatoriu cu personal chinez, obligatoriu extrem de sictirit cu turiștii).
Nu e bere, cel puțin nu așa de dimineață
Nimic interesant de povestit despre restul zilei—cele nouă ore de dat prin bărci și autobuze de la Kapit la Sibu și apoi la Bintulu. Poate doar faptul că Bintulu înseamnă „locul de adunat capete” (tăiate de băștinași) și că noi am scăpat totuși întregi. Din nou… Însă nu suficient cât să mai îndurăm încă cinci ore într-un 4×4 până în Belaga.